|
Cum era faza aia, cu lucrurile pe care regreti ca nu le-ai facut? Si raspunsul era: nu as mai dormi fi'n'ca, de fiecare data cind inchid ochii, pierd lumina.
Xingfu shiguang (2001) a.k.a. The Happy Times Motel - r: Yimou Zhang, baiatul cu pumnalele umblatoare si vorbitoare in carne vie. De remarcat proteismul acestui regizor, de la saga istorica in digital, un period piece fine tuned la filmul cu gangsteri infibulat cu drama (Yao a yao yao dao waipo qiao - 1995), pina la drama de fata. E interesant cum isi vorbesc ochii intre ei, sau cum un orb poate arunca cu pietre in fereastra sufletului unui vazator. Ma refer, inainte de a plonja direct in piscina de la Motelul Timpurilor Fericite, la episodul amintit de Bunuel, petrecut in Mexic, cu cei doi orbi care se pregateau sa se masturbeze unul pe celalalt.
Un alt tip de emotie, o emotie cotton 100%, la fel de calda trupului, e degajata de povestea din HTM. O fata oarba, cu o mama vitrega obeza, un frate vitreg asupritor, cu un tata dezinteresat, gambler si fugit de acasa, isi culege citiva stropi de lumina din traiul alaturi de Zhao, un muncitor la vreo 50 de ani, care se straduieste cu disperare sa isi gaseasca o sotie. Si, cind femeia obeza pe care o curta, ii pune in circa fata, cerindu-i sa ii agseasca un servici, Zhao apeleaza la prietenii lui si ii confectioneaza fetei o existenta falsa, de carton, ceva in gen Goodbye Lenin. Dar, paradoxal, desi fata traieste intr-o lume mimetica, toate experientele acumulate o fac sa se simta mult mai vie decit in casa mamei vitrege.
Per total, filmul poate lasa impresia unui slice of life usor trist, usor pauper (nu mizerabilist) si, totusi, luminos. Din picaturile de lumina presarate de Zhao & Friends, fata oarba isi pune deoparte suficiente rezerve cit sa-i ajunga pentru o zi lumina.
|