[bellhop]

doua filme highly recommended, in contextul tensiunilor actuale dintre cei trei zmei de la rasarit (china/kor vs. japan)

Purple Butterfly (2003) crimã de film, cu o Ziyi Zhang at her best si o regie/montaj de mare clasã; premisele nasoale: setup de ani '30, cu decoruri cenusii si ilegalisti care puteau fi denumiti foarte bine si teroristi in conditiile de azi, atmosfera cenusie, costume cenusii, taioare austere, proletari domestici care lucrau în fãbrici si ocupatori strãini care patronau pe strãzi, sabotaje si asasinate în public, agitatori care strigau si trãgeau si pe urmã vedeau ce-au impuscat..; pe acest fundal se proiecteza relatia amoroasã si total tabu dintre chinezoaica locala care ulterior devine ilegalista si un japonez ocupator care devine vînãtor de ilegales, love and pain fãrã sentimentalisme si fundal muzical siropos (actul sexual consumat fara cuvinte, rece, senzatia ca nici nu se ating) stil si tertipuri vizuale pe parcurs sã nu iasã vreo telenovelã, o camerã care se miscã spasmodic uneori, ca o zbatere de fluture, alteori planeazã idilic pe muzica de jazz, -- pare aproape mission impossible..dar asta e filmul;

La o asa intrigã mare teamã îmi era cã finalul va esua in ceva lamentabil, cu ea otravindu-l pe el in somn, pentru gloria patrie, sau cu el facandu-si harakiri pentru nemurirea dragostei, dar nici una nici alta, e peste asteptãri si de o intensitate extremã..doar cã e nevoie de mare acuitate vizualã; ce m-a socat cel mai tare a fost un detaliu fizic la Ziyi Zhang, cu o figura spiritualizata pina la extrem, la un moment dat se poate sesiza o zbatere deasupra ochiului sting :o , nu stiu daca era lucratura de la lumini/umbre sau chiar asa era de transfigurata, sa i se vada pulsatia inimii pe frunte..;

tot în ciclul resentimentelor frumos transpuse pe celuloid,

2009: Lost memories (2002), korean action+drama cu un pretext SF, dar cu actiune si desfasurare total conventionale; ideea unui eveniment care are loc intr-un moment din istorie si care schimba soarta natiunii, sau chiar a lumii..; modul cum e transpusa ideea in acest film mi s-a parut ingenios: universul “care este” este deja alterat, pe parcurs eroul descoperã cã universul original de fapt era sau ar fi trebuit sa fie altfel, dacã nu ar fi fost deturnat de un anume eveniment, care trebuie indreptat mergind back in timp si comitzindu-l in alt fel;

astfel, in anul 2009 Korea era de fapt tot Chosun, adica denumirea de provincie data de japonezi in timpul ocupatiei in trecut; Seulul desi super-metropola este impinzit de reclame in japoneza iar establishmentul e tot japonez; koreenii nativi desi se bucura de drepturi si libertati ca orice cetateni sint totusi doar o etnie in cadrul Japoniei mari, nu o natiune; aici se atinge coarda sensibila a patriotismului, in revelatia pe care o are eroul, foarte decent dealtfel, fara excese de patriotism sau xenofobie..;

excese sint insa in partea sentimentala a filmului, dar la capitolul actiune si gunfights excelent lucrat: special ops si shooting mayhem all around, filmate modern, imagine siliconata 8) ;