|
Yasaeng dongmul bohoguyeog a.k.a. Wild Animals (1996), scris si regizat de Kim Ki Duk. In afara de Address, The Coast Guard si The Isle (nu am vazut Bin Jip), tipul asta a comis numai prostii patetice si lacrimogene. Asa stau lucrurile si cu filmul de fata, facut - ca si Real Fiction - in Franta. O poveste cu doi coreeni, trei coreeni, mai multi coreeni pe o bomb-americana. Si, fiindca ea nu exploda, au mai adus un coreean. Bomba =Parisul pictorilor, al performance-urilor, Parisul cosmopolit unde, in those sexy booty nights, o asiatica incearca sa se unduiasca precum o cadina pe ritmuri orientale. N-am mai vazut atita ...eh, melanj cultural kitsch, din perioada in care se vorbea de Dracula Land. Parca e Parisul vazut prin aparatul foto al unui chinez venit sa faca poze, mai multe poze, si mai multe poze: ca e poze cu artisti stradali cu singe latin care cinta la chitara, sau blocuri mazgalite de graffuri si tot asea. Bataile in film sint in ultimul hal: se bat ca in filmele romanesti. Probabil Kim ki Duk si-a ales actorii dintre fostii lui colegi de la Arte, cind voia el sa devina maitre es artes si, cum aia de la picturi erau ocupati cu decorarea barurilor, a apelat la aia de la balet care se misca voios cind dau pumni. Mafiotul de pe vas era profesorul lor de ceramica, zic eu, cu mintea mea. In rest, patetism cit incape, francezi care isi bat iubitele cu pesti congelati din frigider, francezi care isi obliga tipele sa aduca droguri in sutien - o-au! - gesturi dramatice, etc. In mod categoric, filmele lui strict asiatice - ca tema si spatiu - sint peste prostiile ordinare de genul asteia.
|