|
...Si, în fine, ultima din seria "coincidentelor improbabile" relatate de Stanislav Grof.
Desi coincidentele descrise mai sus sunt extrem de interesante în sine si prin sine, opera lui C. G. Jung a adäugat încä o dimensiune fascinantä acestui fenomen provocator. Situatiile discutate sus presupun combinatii foarte neplauzibile ale evenimentelor în lumea materiei. Jung a observat si descris numeroase situatii cu coincidente uluitoare în care diverse evenimente dintr-o realitate consensualä erau asociate semnificativ cu experiente intrapsihice, cum ar fi visurile sau viziunile. Pentru acest gen de coincidentä, Jung a propus termenul sincronicitate.
În celebra lui lucrare: "Sincronicitatea - Un principiu de conectare a-cauzal" (1960), Jung a definit sincronicitatea ca "aparitia unei stäri psihice simultan cu unul sau mai multe evenimente externe care apar ca paralele semnificative cu acea stare subiectivä momentanä". Situatiile de acest gen aratä cä psihicul nostru poate intra într-o interactiune jucäusä cu ceea ce pare sä fie lumea materiei. Faptul cä acest lucru se poate întâmpla încetoseazä hotarele dintre realitätile subiectivä si obiectivä.
Printre numeroasele cazuri de sincronicitate din viata lui Jung, unul, în special, e celebru; s-a produs în timpul unei sesiuni terapeutice cu o clientä. Femeia era foarte rezistentä la tratament si la notiunea de realitäti transpersonale. Pânä în momentul acelui eveniment, nu fäcuse nici un progres, sau prea putine.
Tocmai avusese un vis în care i se dädea un scarabeu de aur. În timpul analizärii acestui vis, Jung a auzit zgomotul unui mic obiect atingând geamul. S-a dus la fereasträ sä vadä ce se întâmplase si a gäsit pe pervaz un cäräbus roz-auriu lucios, care încerca sä intre. Era un specimen foarte rar, cel mai asemänätor cu un scarabeu auriu care se putea gäsi la acea latitudine. Lui Jung nu i se mai întâmplase niciodatä asa ceva. A deschis fereastra, a adus cäräbusul înäuntru si i l-a arätat femeii. Aceastä uluitoare sincronicitate a avut un impact profund asupra clientei si a devenit un important punct de räscruce al terapiei.
(Dupä Stanislav Grof, "Jocul cosmic", Bucuresti, Editura ANTET, 2004)
Si cu asta, cred cä am terminat cu referirile la Grof si experientele transpersonale, si ne vom întoarce la jucäusele noastre fabule din viata de zi cu zi.
|