Cinemagia Forum - View Single Post

Pitbull · 07 Apr 2005, 02:19

Desigur, acest topic are o existentä limitatä în timp de evenimentul care l-a prilejuit. Curând, el se va pierde în mod firesc prin ultimele pagini ale Cafenelei. Acum, cât este încä actual, as vrea sä vä supun atentiei câteva lucruri la care am meditat zilele astea.

Exercitiu de gândire din categoria "ucroniei" - a "istoriei alternative".

Nu era obligatoriu ca sistemul comunist sä cadä în jurul lui 1990. Dacä Gorby nu lärgea surubul cu perestroika si glasnosti (lärgire suficientä ca sä ducä la präbusirea fatalä a acelei sandramale putrede), tragi-comedia putea sä mai continue mult si bine, ca în Cuba, China sau, Doamne fereste, Coreea de Nord - încä cinci ani, zece, cincisprezece... Sfârsitul tot ar fi venit o datä si-odatä, dar... când? Si cu ce pret?
Imaginati-vä cum ati fi fost voi si lumea aflatä imediat în jurul vostru, dacä am fi continuat, poate chiar si pânä în ziua de azi, sä fim condusi de Ceausescu sau de al säu Kim Jong-il, Nicu.
În cel mai räu (dar nu imposibil) scenariu, al unui an 2005 în România �* la Coreea de Nord: filme nu, televiziune nu... computere acasä nu, Internet nu, CineMagia nu... - si, pornind din acest punct, cel mai apropiat nouä... extindeti imaginea în jur, tot mai mult si mai mult.
Dar în cazul unei cäderi a comunismului doar cu putin întârziate? Cinci-zece ani de perpetuare a sistemului ar fi fost foarte posibili. Dar acesti cinci-zece ani au fost decisivi pentru o anumitä GENERATIE.
Cum ati fi fost, CE ati fi fost, voi, cei care acum aveti între 15 si 30 de ani? O copilärie subnutritä, marcatä de foamete, frig si boli... Creiere spälate si mai abitir, în grädinite si scoli... Pärinti muncind ineficient, tot mai acriti si obositi de viatä... unii mai norocosi, mai descurcäreti... cei mai multi, nu... si asa mai departe. Completati, completati, întregiti imaginea. Ati fi fost mai fericiti, mai sänätosi, mai buni decât sunteti?
Chibzuiti bine, si recunoasteti: scenariul ERA posibil.
Si e absolut sigur cä s-ar fi desfäsurat pe aceste linii, dacä nu se întâmplau cel putin urmätoarele lucruri:
- Venirea lui Gorbaciov la putere - un comunist destul de rational încât sä poatä fi convins sä renunte la linia durä brejnevistä, continuatä si de marionetele Andropov si Cernenko.
- Dialogurile lui cu Reagan (apoi Bush) si Papa Ioan Paul al II-lea.
Nu mai are importantä care dintre acesti interlocutori a avut rolul decisiv: Presedintia S.U.A. sau Vaticanul. E o certitudine cä, färä contributia hotärâtoare a fiecäruia dintre ei, azi lumea ar fi fost alta - în nici un caz mai bunä.
Are cineva contraargumente?

07 Apr 2005, 02:19	#37
Pitbull Unlikely Messiah Join Date: Dec 2004 Location: Bucharest Posts: 16,822	Desigur, acest topic are o existentä limitatä în timp de evenimentul care l-a prilejuit. Curând, el se va pierde în mod firesc prin ultimele pagini ale Cafenelei. Acum, cât este încä actual, as vrea sä vä supun atentiei câteva lucruri la care am meditat zilele astea. Exercitiu de gândire din categoria "ucroniei" - a "istoriei alternative". Nu era obligatoriu ca sistemul comunist sä cadä în jurul lui 1990. Dacä Gorby nu lärgea surubul cu perestroika si glasnosti (lärgire suficientä ca sä ducä la präbusirea fatalä a acelei sandramale putrede), tragi-comedia putea sä mai continue mult si bine, ca în Cuba, China sau, Doamne fereste, Coreea de Nord - încä cinci ani, zece, cincisprezece... Sfârsitul tot ar fi venit o datä si-odatä, dar... când? Si cu ce pret? Imaginati-vä cum ati fi fost voi si lumea aflatä imediat în jurul vostru, dacä am fi continuat, poate chiar si pânä în ziua de azi, sä fim condusi de Ceausescu sau de al säu Kim Jong-il, Nicu. În cel mai räu (dar nu imposibil) scenariu, al unui an 2005 în România �* la Coreea de Nord: filme nu, televiziune nu... computere acasä nu, Internet nu, CineMagia nu... - si, pornind din acest punct, cel mai apropiat nouä... extindeti imaginea în jur, tot mai mult si mai mult. Dar în cazul unei cäderi a comunismului doar cu putin întârziate? Cinci-zece ani de perpetuare a sistemului ar fi fost foarte posibili. Dar acesti cinci-zece ani au fost decisivi pentru o anumitä GENERATIE. Cum ati fi fost, CE ati fi fost, voi, cei care acum aveti între 15 si 30 de ani? O copilärie subnutritä, marcatä de foamete, frig si boli... Creiere spälate si mai abitir, în grädinite si scoli... Pärinti muncind ineficient, tot mai acriti si obositi de viatä... unii mai norocosi, mai descurcäreti... cei mai multi, nu... si asa mai departe. Completati, completati, întregiti imaginea. Ati fi fost mai fericiti, mai sänätosi, mai buni decât sunteti? Chibzuiti bine, si recunoasteti: scenariul ERA posibil. Si e absolut sigur cä s-ar fi desfäsurat pe aceste linii, dacä nu se întâmplau cel putin urmätoarele lucruri: - Venirea lui Gorbaciov la putere - un comunist destul de rational încât sä poatä fi convins sä renunte la linia durä brejnevistä, continuatä si de marionetele Andropov si Cernenko. - Dialogurile lui cu Reagan (apoi Bush) si Papa Ioan Paul al II-lea. Nu mai are importantä care dintre acesti interlocutori a avut rolul decisiv: Presedintia S.U.A. sau Vaticanul. E o certitudine cä, färä contributia hotärâtoare a fiecäruia dintre ei, azi lumea ar fi fost alta - în nici un caz mai bunä. Are cineva contraargumente?