chestia cu 'din teatru a reiesit filmul' e ca un fel de 'din jale se-ntrupeaza electra' (titlul/traducere c/o comarnescu la 'mourning becomes electra' a lui o'neil...
)
daca e-adevarat (desi nu e!), atunci filmul e fiul risipitor al teatrului: copil-'problema', prodige & prodigue, care-i da cu tifla si-l bate la popou
vorba suprarealistilor: 'bate-ti mama (aici: tata) cit e mic(a)'!
in rest, mie nu-mi place teatrul.
repet: (nici mie) nu-mi place teatrul.
exceptiile sint geniile pure, care (ca orice genii) s-au pripasit pe oriunde -deci
si pe la teatru: un kantor, un brook, un bob wilson, o ariane mnouchkine, un ciulei, un pintilie, un serban...