In categoria lui, Constantine e un film foarte bun construit in principal prin grafica si punchlines. Prin asta se si apropie de Hellboy care a avut de castigat pe considerente asemanatoare. In unele momente prin cinism si demitizare aduce a Dogma si chiar prin cateva artificii grafice: ingerii cazuti care raman doar cu cotoare de aripi, diavolii care se dau in vant sa se imbrace in costume de mafioti din anii '40 fiind doar cateva exemple. Povestea e adecvata si chiar peste una de ordinary superhero pentru ca atinge niste coordonate morale relativ sensibile ale oricui: ce se afla dincolo? exista un Iad sau/si un Rai? Iti poti asigura un permis de libera trecere spre cel de-al doilea? Ce mi-a placut in mod deosebit, din punct de vedere tehnic a fost accentul pus pe relexie ca motiv al comunicarii dintre doua lumi: a noastra si cea de dincolo sugerand destul de transparent ca aceasta cunoastere a ceea ce se afla "dincolo" porneste tot din noi. Cateva detalii concrete: apa conductor spre "lumea de dincolo" in cada, lighean sau alte recipiente
, imaginea dubla a lui Isabel in fereastra pe care gaseste mesajul-o sora, o jumatate ramasa in lumea celor vii comunica prin transparenta ferestrei cu cealalta jumatate in lumea celor morti, imaginea filtrata de geamurile verzi in apartamentul lui Constantine, care distorsioneaza si estompeaza contururile, piscina care devine pe rand, spatiu al mortii, creatiei si caderii. Detalii interesante care in mod constient sau nu speculate de regizor contribuie la a adauga putina profunzime unui film care altfel ar fi ramas un simplu popcorn movie de week-end.