[Pitbull]

Si acum, din nou despre film.

Mai întâi, câteva chestii introductive.
E foarte adevärat cä o parte a muzicii rock are tangente cu culturile pägâne si chiar satanismul. Unii rockeri îsi declarä afilierile satanice, altii deviazä într-acolo din tembelism si naivitate. (Unele cazuri au dat nastere la controverse celebre - vezi notoria discutie despre Led Zeppelin si "Stairway to Heaven", o piesä cu valente magice, într-adevär, dar a cärei orientare, crestinä sau satanicä, depinde în ultimä instantä de cine si/sau ce a fost Aleister Crowley: un scamator escroc? un mag alb? un mag negru, deci satanic?) Dar toate astea nu înseamnä cä se poate arunca anatema peste ÎNTREGUL rock, si cä acesta, ca gen în ansamblu, ar fi incompatibil cu valorile crestine.
Si totusi, multi s-au repezit sä atace "Jesus Christ Superstar", sub pretextele de mai sus. Un alt sistem de argumente al contestatarilor era de o facturä de-a dreptul iconoclastä (desi nu neapärat declaratä ca atare): considerau cä un subiect biblic nu poate fi tratat cu mijloace artistice atât de moderne, cä ritmurile muzicii actuale nu rimeazä cu cele ale abordärilor clasice, cä iconografia contemporanä e sträinä de cea evanghelicä, si alte asemenea superficialitäti.
Trecând peste toate aceste veritabile desertäciuni, care în ultimä instantä nu exprimä decât o atitudine gen: "numai modul MEU de a crede e just, asa cä, roiu'!"), "Jesus Christ Superstar" se relevä ca una dintre cele mai importante revalorizäri ale Patimilor într-un sistem estetic actual. Nu e numai excelent realizatä, ca virtuozitate profesionalä si profunzime liricä, ci si extrem de utilä pe plan social, pentru cä le oferä o deschidere tinerilor si celorlalti adepti ai culturii moderne, mai refractari fatä de clasicism si conformism.
Pe de altä parte, procedeul includerii elementelor de recuzitä, decoruri si costume contemporane, pe lângä cä întregeste sinteza cu muzica si dansul, relevä foarte bine ATEMPORALITATEA si UNIVERSALITATEA Mesianismului. Aluziile repetate la interminabilul conflict din Orientul Mijlociu sunt cât se poate de adecvate, atât prin paralelismul cu perioada istoricä în discutie, când Iudeea era sub ocupatie romanä, cât si în raport cu perenele ciocniri, de naturä religioasä si nu numai, dintre crestini si alte confesiuni.
Personal, as cita urmätoarele piese/secvente printre favoritele mele:
"The Temple" - unde infamii negustori vând pe tarabe, printre altele, ilustrate, droguri, materiale porno, munitii, mitraliere, etc.
"The Last Supper" si, imediat, "Getsemani", ca punct culminant al filmului. Acea magnificä arie construitä pe refrenul "I want to know, I want to know, my Lord!!!" contine o fortä christicä pe care niciodatä n-am mai întâlnit-o; în ceea ce mä priveste, îmi oferä în repetate rânduri acea identificare cu Patimile care e obligatorie si inerentä asimilärii Eucharistiei.
"Herod's Song" - o bijuterie comicä, expunând necrutätor limitele de gândire si simtire, infantilismul cronic si aroganta neghioabä a tuturor denigratorilor Mântuitorului.