|
Päi, dragä, n-am räspuns destul pân-acum?
Da-n fine - O.K.
Întâi de toate, într-adevär, "satirä socialä" poate fi cam mult spus - mai bine zicem "IMPLICARE socialä" (uneori, într-adevär, orientatä spre satirä). Hai sä le luäm într-o oarecare ordine.
"The Shining" - cum tocmai am arätat mai sus, o implicare socialä cu atât mai pronuntatä, cu cât Kubrick o construieste în jurul unei situatii de IZOLARE (trei personaje auto-claustrate în creierii muntilor) - o distantare care sporeste tensiunea dramaticä a procedeului - spre deosebire de acei autori ostentativi (vezi André Cayatte, de pildä, sau mai la noi, Daneliuc) care-ti vârä destele-n ochi de atâta implicare socialä (sau de atâta... orice în general).
"Dr. Strangelove" - o face în cele mai ample proportii: caricaturä a societätii americane, a celei sovietice, a celei umane în general, surprinse la "cel mai înalt nivel", al "reprezentantilor alesi" (sau numiti), si marcatä în tusele unei satire crude.
"A Clockwork Orange" - strigä, tipä, URLÄ de implicare socialä. Desigur, si cu accente satirice (mai ales în secventa "demo-show"-ului, si în unele dintre contrastele sarcastice create cu ajutorul ritmului si al muzicii, ori al decorurilor). Sau nu esti de acord?
"2001: A Space Odyssey" - una dintre cele mai frumoase, prin subtilitatea si discretia ei, schitäri ale societätii omenesti: antropoizii se umanizeazä dându-si cu femuru-n cap pentru un izvor; milenii si milenii mai târziu, rusii si americanii schimbä politeturi sterile dincolo de care se simt încä tensiunile Räzboiului Rece: nici chiar acum n-au reusit sä se împace! (Din nou, accente satirice fine dar incontestabile.)
"Paths of Glory" - iaräsi tehnica distantärii, a abordärii indirecte (prin forta contextului), care o face cu atât mai incisivä: deformarea monstruoasä a celor mai elementare precepte de justitie si moralitate, în universul militar (mai cu seamä, pe front, în linia întâi). Dincolo de tembelismul criminal al ofiterilor (care dupä ce cä-si trimit oamenii la moarte, pe urmä-i mai aduc si în fata plutonului de executie), se contureazä imaginea terifiantä a unei societäti omenesti dominatä de orgolii tälâmbe si ratiune amortitä, pe altarul aceleiasi religii a violentei regäsite ulterior în "Portocala mecanicä". (Nu întâmplätor, în final, mecanismul dä semne cä-l va înghiti si pe onestul si rezonabilul colonel Dax, mestecându-l în fälcile ipocriziei - episod inexistent în romanul lui Humphrey Cobb, care se termina cu executia lui Langlois. Chiar si asa, C. Morley a spus despre "Cärärile Gloriei" cä este "mai mult decât o carte - e o sägeatä înfiptä în constiinta omenirii". Kubrick nu face decât sä-i accentueze si mai mult aceastä dimensiune - ca întotdeauna când pune mâna pe un text, cä-i de Cobb, cä-i de King, de Nabokov, Clarke sau Burgess!)
Cine are celelalte filme ale lui Kubrick mai limpezi în cap decât mine, e invitat sä mä completeze, eventual, acolo unde e cazul.
|