[Pitbull]

Romanul se termina simplist: Jack se prindea prea târziu c-a uitat de cazan, si se ducea fuguta sä-l depresurizeze. Halloran venea la fix, îi lua pe sus, si tule-o nene pe usä afarä. Papa Jack începea sä-nvärteascä de roatä, dar... vai! Prea târziu! BUUUM!!! Explozia îi catapulta pe äia în zäpadä. Halloran o zbughea-n magazie, sä ia combustibil pentru titi-caru' äla cu care venise. Acolo vedea un ciocan de cricket (obiectul crimei în carte, devenit târnäcop în filmul lui Kubrick) si deodatä-i venea sä-l ia si sä le dea-n cap. Da' se elucida la timp cä acum hotelul voia sä-l posede si pe el, fäcea un efort vitejesc, si-i trecea.
Hopa-sus în pipi-car, si roiu'! In timp ce se uscheau, päläläile Overlookului se strâmbau la ei.
Epilog: au trecut ani, si viata s-a schimbat... Danny se prinde cä el era äla din propriile-i viziuni, si cugetä cä ta-su' n-a avut nici o vinä, säracu', doar cä l-a posedat hotelul.
(Ce sä-i faci, unul din relele näravuri ale lui King: cât e el de mare scriitor, uneori îsi pleosteste finalurile, ceva de groazä - ca sä fim on-topic!)
Dar pentru azi tocmai pregätisem un nou episod analitic, asa cä, iacätä-l!

* * *

Asa cum spuneam, romanul lui King si filmul lui Kubrick sunt radical diferite. Cei ce le cunosc pe amândouä stiu la ce mä refer. Pentru ceilalti, ca sä nu mä întind, voi puncta doar urmätoarele:
Actiunea este în mare parte aceeasi - sub acest aspect, e o ecranizare aproape fidelä. Diferä numai unele detalii, precum si modul în care e construit finalul. În schimb, Kubrick modificä total accentele, conferind filmului valente care în carte erau abia schitate, tinând mai degrabä de atmosferä, decât de continutul ideatic.
Conform obiceiului säu, manifestat în romanele de mai mare întindere ("IT", "The Talisman", "The Stand") si regäsit mai discret si în cele mai scurte, dar nu mai putin importante ("Carrie", "Salem's Lot", "Christine", "Misery", "Pet Sematary"), King creioneazä un fundal al societätii din Statele Unite. Cei care l-au citit stiu cä muzica americanä (în special genurile jazz, blues, reggae si rock) reprezintä unul dintre elementele lui stilistice principale (multe motto-uri kingiene constä în citate din librete muzicale, iar pe parcursul actiunii regäsim, de asemenea, numeroase trimiteri si prezente ale diverselor piese). Totodatä, arhetipurile personajelor americane, cliseele, etichetele, emblemele, näravurile, idiosincraziile, si multe alte elemente caracteristice ale societätii si ale "American Way"-ului, apar presärate peste tot. Un numär redus de proze ("The Shining", "Misery", sau cele semnate Richard Bachman) se petrec în diverse ale locuri ale Statelor Unite, sau chiar pe toatä anvergura lor ("The Stand", "The Talisman"). Cele mai multe îsi märginesc teatrul de actiune la New England, si mai ales la statul Maine si împrejurimile orasului Bangor (firesc: sunt meleagurile de bastinä ale lui King). În sfârsit, un anumit ciclu, lansat cu "Dead Zone" si "Cujo", se desfäsoarä în oräselul imaginar Castle Rock (care a devenit chiar si casä de productie cinematograficä!). Dar în toate se regäseste, mai pronuntat sau mai estompat, acelasi fundal panoramic al lumii Unchiului Sam. Este una dintre principalele calitäti care fac din King un mare scriitor.
Revenind la "The Shining", aici fresca socialä e si mai vizibil conturatä prin diversele "memento-uri" pästrate în camerele hotelului (babele milionare cu câte-un gigolo tânär venite sä se sinucidä acolo dupä o ultimä säptämânä de pläceri, masacrul bandei mafiote, etc.). Deloc întâmplätor, hotelul se numeste "Overlook" - cu referire nu numai la panorama montanä din jur!
E de presupus cä Stanley Kubrick a identificat färä gres aceastä träsäturä, convertind-o în principala motivatie a filmului säu. Astfel, dacä romanul "The Shining" folosea canavaua socialä doar ca fundal pentru un horror psihologic (si, evident, visceral de la un anumit punct) centrat în jurul fenomenului de posesiune, al glisärii unui personaj spre nebunie, al räului imanent (acel intraductibil "evil"), toate revelate prin confruntarea cu clarviziunea metapsihicä a copilului ("shining"-ul), filmul lui Kubrick preia aceste elemente si le dezvoltä spre o amplä (dar si subtilä) satirä atroce a societätii americane.
Voi enumera doar câteva exemple - poate cele mai elocvente:
- "Fantoma" goalä care-l ispiteste pe Jack: un ideal feminin suplu, cu siluetä "frantuzeascä" (spre deosebire de trupurile americancelor, cu forma lor tipicä de parä), cu pär pubian tuns pe margini (obicei care în anii '80 încä nu se generalizase), si care, în momentul îmbrätisärii, se transformä într-o hidoasä si grotescä babä în descompunere. Imagine-marcä a "visului spulberat", care ne poate duce cu gândul la aceeasi crudä trezire la realitate din "City Lights".
(În carte, spectrul sexy si ispita nu existau - numai cadavrul din cadä si oroarea.)
- Saltul la vacanta lui Halloran, în Florida. Dintr-o datä, tot ecranul e ocupat de un cadru de spot publicitar. De bunä seamä, majoritatea covârsitoare a spectatorilor americani (si, mai recent, si din restul lumii), cred în prima clipä, reflex, cä e "pauza de publicitate".
(Nici reclama nu exista în carte; Halloran primeste mesajul telepatic al lui Danny în timp ce descärca läzi cu portocale dintr-un portbagaj; în roman, începutul oricärei manifestäri de shining era însotit de un miros puternic de portocale usor stricate.)
- Moartea lui Halloran (una dintre cele mai mari libertäti pe care si le îngäduie Kubrick fatä de roman). Personajul interpretat de Scatman Crothers (un actor folosit adesea pentru a portretiza arhetipul "negrului simpatic" - vezi si rolul lui Turkle, din "One Flew Over the Cuckoo's Nest") înfruntä intemperiile, într-o cälätorie pe viatä si pe moarte (de la dreapta la stânga ecranului, când de obicei mersul înainte e asociat cu sensul stânga-dreapta; oare doar fiindcä aceeasi directie duce din Florida spre Colorado? Nu cumva si pentru a sugera odiseea spre Vest a näpästuitilor atrasi de mirajul american?), numai pentru a primi un târnäcop în piept imediat ce päseste în "Overlook".
(În roman, Halloran ajungea bine-mersi, îi scotea pe Wendy si Danny si-si luau tälpäsita cu vehiculul de zäpadä, în timp ce hotelul exploda în urma lor. Cam banal, nu? Cam FOARTE banal.)
(Probitatea mä obligä la o precizare: subscriu la toate aceste idei, dar multe dintre ele nu-mi apartin; le-am preluat din discutiile cu Cristian Läzärescu, mare expert în King si fan forever al lui King si-al lui Kubrick.)
Ar mai fi de spus destule despre aceastä aplecare a lui Kubrick spre social (nu numai la suprafatä, ca în exemplele de mai sus, ci si în substanta filmului), dar pentru azi ajunge. Peste câteva zile, am sä revin cu comentarii privind alte straturi ale filmului, iar într-un final voi aräta si ce anume mi-a displäcut.
Hai, mai ziceti si voi. MinRep - engage!