|
Dupä cum stim, George Cälinescu a fost, din päcate, unul dintre cei care au semnat "pactul cu Satana", dupä venirea comunistilor la putere. Totusi, marele critic n-a abandonat niciodatä, în sinea lui, sarcasmul atroce la adresä toväräseilor. Sä zicem cä asta l-a "reabilitat" întrucâtva? Sau s-o consideräm duplicitate? Desigur, nu e nici locul si nici momentul sä-l judecäm.
Ei, si la un moment dat, prin Obsedantul Deceniu, îl cheamä politrucii la ordine:
- Haideti, toashu' Cälinescu, scriti-ne si nouä o poiezie angajatä, ceva, acilea, sä facem educatia la mase!
- Vä multumesc pentru încredere, tov. X., dar stiti... mä tem cä eu nu mä prea pricep la partea asta, cu masele, eu mai mult cu istoria literarä, cu teoria, cu critica...
- Eeee, läsati toashu', cä vä descurcati matale!
Asa cä marele Cälinescu s-a descurcat, a îndeplinit ordinul si le-a servit urmätoarea poezie de "educatie a maselor în spiritul celor mai înaintate conceptii despre muncä si viatä" (o citez din memorie, asa cä s-ar putea sä gresesc pe alocuri):
Prin uneltiri nevrednice, în stare
Sä ne loveascä întreaga opreliste tintitä,
Tind mai cu osebire în prejudicii
Ineluctabilele zäri pilduitoare.
Înmostenind rezerve, roci, tärânä,
Însipetate aspru în prevaricatiuni,
Gäsesc prin herghelia odoarelor umbrite,
Doar urme vagi, urnite prin vagi calamitiuni.
Întrezäresc urgia prin glas de anemone,
Beteala, cala, crinul se primenesc în säbii,
Nu trebuie rugina läsatä sä flämânde
Învestmântând odgonul stupidelor coräbii.
Înväluieste-ti craniul în jilave prosoape,
Adapä-ti strasnic unghia la glas de târnäcoape,
Stii bine doar cä ai o singurä menire:
Sä sfârteci sfincsi, cromlehuri, dolmene si menhire!
|