[Pitbull]

n-am de gind sa-mi pun singur stampila facindu-mi 'coming out'-ul & sa ma inrolez sub steagul-curcubeu pt un accident biologic...

În fine, hai s-o lämurim si pe asta.
(Am atins-o tangential într-unul dintre mesajele alea kilometrice de-acu' o lunä, asa cä poate lumea n-a prea citit-o.)
Homosexualitatea NU e "accident biologic", "o glumä a naturii", etc. Färä sä intru în toate detaliile, reamintesc cä ea constä într-o discrepantä între sexul individului în general, si structura centrilor cerebrali care guverneazä sexualitatea, apärutä printr-un excedent sau deficit endocrin în perioada intrauterinä de dezvoltare a acelor centri.
Fenomenul se produce ABSOLUT LA TOATÄ LUMEA, întrucât infuzia de hormoni necesari e întotdeauna variabilä, depinzând de mai multi factori. Practic, NU POATE EXISTA nici un individ biologic ai cärui centri respectivi din creier sä fie 100% corespunzätori identitätii lui sexuale. Componenta alternativä partialä este aceea care asigurä empatia si compatibilitatea între sexe. (Un bärbat "excesiv de masculin", cu latura femininä virtualmente nulä, n-ar fi decât un "hiper-macho" incapabil sä înteleagä femeile si sä comunice realmente cu ele, dorindu-le si posedându-le doar ca pe niste obiecte ale pläcerii - si viceversa: o femeie cu personalitatea structuratä similar ar avea o atitudine complementarä fatä de bärbati.)
Scotând din burtä niste procente, doar pentru exemplificare, as zice cä persoanele heterosexuale normale au cam 70-90% o dezvoltare psihosexualä adecvatä, restul de 10-30% apartinând structurii sexuale de sex opus - si fiind, desigur, latente.
Asa cä bisexualii se aflä cam în zona lui 50/50%, iar gayii si lesbienele, în partea opusä a spectrului. Evident, extrema o reprezintä transsexualii - cei care nici mäcar nu se mai pot regäsi în propriul lor trup biologic.
Observati cä pânä si animalele au aceleasi träsäturi (de câte ori nu ne-am mirat väzând diverse patrupede - în special câini - comportându-se homosexual, si întrebându-ne ca fraierii dacä nu cumva înnebuniserä).
Cum altfel credeti sä se explicä scurtele si trecätoarele tendinte homosexuale proprii unei MARI MAJORITÄTI ale puberilor si adolescentilor, înainte ca persoanele respective, maturizându-se, sä se contureze absolut "straight"?
Sau cazurile unor indivizi care, dimpotrivä, abia spre bätrânete îsi descoperä, stupefiati, apetenta spre homosexualitate? Am citit despre un bärbat care, dupä o viatä si o cäsnicie normalä, rämânând väduv pe la vreo saizeci de ani, dintr-o datä s-a... îndrägostit de alt bärbat! Noroc cä era un individ echilibrat si, dupä socul initial, a reusit sä-si accepte noua conditie.
Asa cä onorabilii care numesc aceste tipuri de personalitate si comportament "contra naturii" au cam rämas în urmä cu nivelul de informare. Ar fi destule de comentat si în legäturä cu preceptele morale si religioase împotriva homosexualitätii (de înteles, în contextul epocii când au fost emise), si cu aspectele privitoare la reproducere, în raport cu latura strict afectivä a sexului, etc., dar mä opresc aici. Cred cä ideea e cât se poate de clarä.