|
Intacto
A fost prezentat, parca, acum doi ani la TIFF. Un film pe care l-as amplasa intr-o zona crepusculara cinematografica, salasluita de opusuri precum Eyes Wide Shot sau Unbreakable, care apartin unui gen greu incadrabil. Sa fie fantastic, sa fie magii ambalate frumos pentru profani , sa fie mind games...Cum ar fi, filmul porneste de la doua premize cel putin dubioase. Una, cea cunoscuta de majoritatea telespectatorilor, e ca o fotografie fura sufletul subiectului expus. A doua, ca norocul este o forma de energie transmisibila care, in anumite cazuri, ca cel de fata, poate fi furata, ceva in genul Highlander, fara decapitarile de acolo. Thrillerul adauga la aceste doua starting points si solutia finala, explicatia pentru fenomenul paranormal impricinat (de cind n-am mai folosit cuvintul asta): doo vorbe, ca o formula magica, ii pot salva pe cei dragi de nenorocire. Paradoxal, in cazul hotilor de noroc, aceste cuvinte sint : "nu te mai iubesc". Cu o cinematografie de scoala spaniola, cu un motiv faustic si multa tensiune, Intacto furnizeaza o experienta de tip meteorit: stralucitoare pe timpul vizionarii, cenusa la o a doua vizionare (v. si The Machinist). Un film pe care il recomand tuturor amatorilor de conspiratii oculte si senzatii tarot. Tari, I mean. Zic sa mizati pe el.
PS: regizorul a mai facut in 2002 un scurt metraj in care joaca Jodorowsky, "Psicotaxi".
|