Originally Posted by Alex Leo Serban:
pt nume in postmodernitate (care nu e un curent, ca postmodernismul, ci o realitate, ca tabagismul), nimic nu mai e 'original' - nici o idee, nimic... asta e si ideea: totul se rezuma la copy&paste, la reciclare, la revizitare & la reconditionare.
ca sa nu fii cu totul naiv, nowadays, tre' sa pornesti de la aceasta stare de fapt.  |
Oparina .... am devenit "nume" (lipseste un "-ni").
In rest just. Limbajul se rastoceste la infinit. Ma intreb daca intr-o buna zi nu se va epuiza complet. Povesti vor mai tot fi, dar nu se stie cat de mult interes vor starni acestea pentru generatiile urmatoare. Eu raman la ideea ca lumea asta digitala, calculatoarele, altereaza cinematograful. Am vazut de curand un film mediocru cu Al Pacino. El, mare producator aflat in impas si satul de fitele vedetelor ("daca rulota mea nu e cu doi centimetri mai inalta fata de cele ale intregii echipe demisionez !!!") inventeaza un personaj pe calculator, care devine in scurt timp adulat de tot mapamondul. Filmul se intitula
Simone. Ideea nu e noua, dar cred ca acolo se va ajunge.
Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
continuu - in ciuda parerilor majoritar contrare - sa sustin ca e mai comod sa vezi film decit sa faci
|
Satisfactiile sunt infinit mai mari. Despre o cronica buna nu isi va mai aminti nimeni peste 50 de ani, in schimb un film genial ....
De curiozite, cati isi mai amintesc de Crohmalniceanu ?