|
Discutia voasträ atinge aspecte esentiale ale tuturor "ecranizärilor" - si ale altor filme cu surse de inspiratie concrete: biografii, istorice, etc. Oricum, rezumându-ne la ecranizäri, voi reaminti cä aici se impune o anumitä zonä de echilibru: nu trebuie sä fii totalmente fidel unei cärti (evident, asemenea filme sunt sterile) - si nici nu poti, în fond (literatura e una, cinematograful alta) - dar nici nu se cade sä devii atât de "personal", încât s-ajungä lumea sä te-ntrebe: "päi atunci, de ce n-ai fäcut ALT film?" (Hemingway, întrebat cu un prilej la ce mai lucra, a räspuns: "Päi, la un roman pe care mi l-a inspirat un film fäcut dupä o carte a mea.") Cred cä douä bune exemplificäri ale acestor extreme (incluse în "zona de echilibru") ar fi:
- Zeffirelli, "Iisus din Nazareth". O ecranizare fidelä a Evangheliilor, doar cu câteva mici contributii pe ici, pe colo (Zerah, Iuda), ca sä nu fie doar o cärtulie cu poze, ci un FILM (nu mare, dar bun, totusi).
- Tarkovski, "Stalker". S-a îndepärtat de romanul fratilor Strugatki, spre a deveni ACEL Tarkovski mereu unic, pânä la limita extremä admisibilä.
Dar sä revenim la Kubrick. Cu exceptia "Odiseei" (romanul a fost scris în paralel cu realizarea filmului, deci ecuatia se schimbä), cred cä toate ecranizärile lui se înscriu perfect în partea a doua (cea "creatoare") a "zonei de echilibru".
Un caz interesant de discutat, dar pe care simt nevoia sä-l amân putin, este "Paths of Glory". Deocamdatä, pentru cä n-a fost mentionat aici decât în treacät, cred cä a sosit momentul sä ne aplecäm putin asupra uneia dintre cele mai incitante ecranizäri ale lui. Nu mai este Stephen King - e Kubrick. Dar un Kubrick care does justice si siesi, si lui King:
"The Shining".
Gentlemen... purcedeti.
P.S. Asta nu înseamnä, Doamne fereste, cä am pus punct dezbaterii despre "Lolita" si celelalte.
|