[tailgunner]

Am vazut Magnolia anu trecut pe calc si acu cind se dadu la Tv n-am mai avut rabdare sa ma uit din nou (e si asta un fel de apreciere) si m-am uitat in schimb, a treia oara, la Minority report. Dar fiindca-s fan a doi dintre cei trei regizori pe nume Anderson (PT si Wes), nesuportindu-l pe alalalt (Paul WS, "AVP"), vreau sa mai zic cite ceva.
Magnolia e evident prea lung si de la un moment incolo treneaza. Chinurile ascunse ale personajelor sint pe cit de banale pe atit de minutios urmarite, iar legaturile si explicatiile sint pe ici colo freudian-previzibile. Insa in Magnolia, Anderson a facut ceva ce nimeni pina la el nu reusise: sa faca un actor cu A mare din Tom Cruise. De la "Respect the cock!" pina la final, Cruise face un rol mare, jucind cu carisma si intensitate. (De la Magnolia incoace, performanta a mai fost repetata doar de Michael Mann in Collateral, prea putin de Spielberg in Minority Report, si deloc de Kubrick in EWS, in care cu fiecare expresie, Cruise parca spune "Look at me, I'm acting now, I'm in a Kubrick movie".)
Insa din filmele lui PTA prefer Magnoliei Boogie Nights, ba chiar si Punch Drunk Love. Insa Philip Seymour Hoffman e mare in toate trei. Si John C. Reilly in doua.