Originally Posted by tailgunner:
|
...Ca biopic, Aviatorul are doua probleme, una de structura a povestii si alta de structura a personajului. Prima e obligatia narativa de a oscila intre aviatie si Hollywood. Cea de-a doua consta in faptul ca din Hughes nu ramine mare lucru daca inlaturam ghemul spectaculos de excentricitati si fobii. .....
"Aviatorul" incinta si ameteste prin luxurianta vizuala (dupa nici 15
minute, Scorsese ofera una dintre "set-piece"-urile grele ale peliculei, un balet aerian uluitor de la turnarea Hell's Angels, acompaniat excelent de muzica lui Howard Shore) si muzicala (destul dixie, ragtime si swing to get a quadruplegic jiggy). Actul intii e un virtej sclipitor (literalmente, doar e vorba de Tinseltown) in care legendele Hollywood-ului (Errol Flynn, Jean Harlow, that Mr. Mayer) apar, rostesc citeva replici si dispar, ca intr-un caleidoscop al celebritatii perisabile.
.....
|
Extraordinar comentariul tailgunner, total de acord cu tine. Filmul e fascinant prin cum surprinde atmosfera aceea de glamour din Hollywood, si anii cei nebuni... (Momentele 'muzicale' sunt toate geniale, prin muzica si prin cum sunt prezentate.) Cu ce nu sunt de acord e fraza de mai sus, cum ca dupa ce dai la o parte excentricitatile, Hughes nu mai ramane cu nimic.... Well, un om poate fi fascinant prin propria persoana, chiar daca n-are 'opera'... Viata lui e o 'opera'... Nu stiam prea multe despre el, dar acum ma fascineaza personajul. Si DiCaprio incepe ca un copilas, dar termina in mare forta... Si chiar seamana cu adevaratul Hughes...
O chestie, Ava Gardner nu mi s-a parut ca a fost 'reinviata' de Kate Beckinsale... No way! Gardner era o frumusete care avea asa o personalitate ca te facea sa pici lat... Nu se intampla chestia asta cu Beckinsale care pare mai degraba o pisicuta cu toane.
All in all, eu am plecat de la acest film cu senzatia ca pentru doua ore am fost smulsa din lumea reala si aterizata in plin VIS... Cum zicea Walter Chaw (citat de ALS la subiectul Oscars)-- : 'A great film and great filmmaking, The Aviator plays like an ode to needing to make movies, and to needing to watch them. ' Si inca unul care mi-a placut: 'This is a shrine to individualism and a critique of the dreadful cost of individuality, an ambiguous and ambitious picture that, for its epic scope and towering craft, never for a moment feels anything but intensely personal'... So true...