sã faci un film cu o imagine cristal, în conditii de temperaturã si atmosferã extreme, cu o echipã de actori amatori, si o poveste aproape fãrã logicã, asta treabã de regizor..;
Ke Ke Xi Li (2004), filmat în Tibet, cu tibetani; despre viatã si moarte reduse (de ger!) la 1 si 0. fãrã sentimentalisme. fãrã lacrimi;
niste localnici care sar în gipanele lor rudimentare si încep sã goneascã în pustietatea muntelui înghetzat, sã prindã pe braconierii care ucideau antilopele.. un jurnalist venit sã facã un reportaj ce si cum, ajunge si el raider într-o cãlãtoria a absurdului..ce rost are? ce folos? rãzbunarea tovarãsului ucis de banditi..sau cãlãtorie initiaticã? benzina e pe terminate si viscolul stã sã înceapã, aerul rarefiat altereazã perceptia si judecata...;
la final apare scrisul, povestea chiar s-a întîmplat si de atunci guvernul a luat mãsuri..blah-blah;
de parcã mai aveam vreo îndoialã cã am vãzut ceva real;
__________________
A little less conversation
|