|
sunt de acord cu ce s-a scris mai sus (bravo obvious, airlight si tailgunner)...
insa vad ca ati vazut in acest film numai lucruriile frumoase. exista insa si lucruri care raman nefondate, lucruri care in cele 2 ore n-au fost explicate exact. scena din dus intre cei doi 'ciminali' m-i se pare asa un un exemplu'. este o scena nefondata, care ce vrea sa arate? singuratate? tristete? debusolare?
nu stiu.
desi mi-a placut filmulul mult de tot, suspansul aratat in cel mai crud si real fel, stilul documentaristic, si duritatea cu care sunt aratate personajele, mi-a lipsit suspansul psihologic, care nu este de gasit. adica stii crima care se va intampla, cunosti oamenii care vor murii, iti pare rau de ei (pentru ca sunt frumosi, cum a scris si obvious), dar nu ai nici o speranta ca cei din cladire vor scapa, sau ca cei doi 'criminali' se vor razgandii. din punctul asta de vedere, filmul este monoton, linear.
partea incredibil de frumoasa a filmului este insa linistea... sunetul real, fara muzica tragica, ci numai cu zgomotele din scoala. pasi pe culoare. dialoguri simple, adevarate, de copii.
filmat aproape integral cu steady-cam, efectul vizual este cel de participant subiectiv. te simti ca un student la scoala aia, esti cu ei, ii cunosti, le stii visele, si le cunosti fricile. imaginea este simpla, fara artificii, insa calda.
all in all, a good movie, desi nu cred ca au ajuns cele 2 ore pentru a a arata cu adevarat 'drama' intamplata acolo. s-a vazut ca van sant este scriitor... intr-o carte o putea face mai bine, presupun.
|