[tailgunner]

E o treaba curioasa cu strategia stilistica a filmului, pe care obvious si airlight au surprins-o foarte bine, si anume: cred ca Van Sant a conceput si a filmat astfel pentru a contraria subiectul, sau pentru a-i contracara mesajul politic (school shooting et al) si a face din el (subiect & mesaj) un obiect estetic. Fiind si scriitor, Van Sant e hirshit in dexteritati stilistice (doar a indraznit sa filmeze din nou, aproape cadru cu cadru, Psycho; doar a dat-o rau in bara cu un alt exercitiu - steril - in Gerry), si in Elephant a creat cu mare subtilitate ceea ce s-ar putea numi periferia unei tragedii, marginile ei haotice, itele ei care duc cu insuportabila lentoare spre violenta de neinteles, al carei sens total nu poate fi cuprins nici in imagine, nici in dialog. Ceea ce sugereaza chiar titlul, "elefantul" din mijlocul camerei, despre care nimeni nu vrea sa vorbeasca, sau, poate mai bine, nimeni nu poate vorbi. Van Sant marturisea ca a crezut multa vreme ca titlul scenariului se referea insa la parabola budista cu orbii si elefantul: orbii examineaza elefantul, pipaindu-l, si intelegind doar o parte din el. Si filmul pipaie catastrofa, ii palpeaza partile fara a pretinde insa (spre deosebire de orbii din parabola) ca o intelege cu adevarat. Dinamica filmului e aceea a urmaririi, a urmarii "din spate" (unghiul predilect de filmare), a lui a merge pe urmele unor intimplari care conduc inevitabil spre o dezlantuire, care ramine fara morala. Etica filmului, minimala, nu vrea sa moralizeze, sa traga semnale de alarma, sa scuture trist din cap in fata unei lumi infernale, inconstiente fata de ceea ce se pregateste in mijlocul ei, sa dea solutii; de aceea filmul e mult mai zguduitor de orice docu-drama. Cinismul sau subliminal dezvaluie oroarea cu o luciditate si detasare tacuta, pe care o stie fara ecou; chiar si gloantele suna scurt, infundat, parca in surdina. Violenta e doar atit, actul uciderii, ca in jocul video lipsit de texturi si detalii pe care-l joaca unul dintre ucigasi: you see you shoot.
Si inaintea tragediei, pe culoarele intunecate care duc spre ea, se plimba un tricou galben cu un taur negru, ca un semn de avertizare pe care nimeni nu-l ia in seama.