Originally Posted by Alex Leo Serban:
(...) in ce ma priveste, eu n-am spus ca nu imi place, ci ca nu imi mai place - de cind s-a transformat intr-un fel de "cineast oficial" si pompos, bifind ba un lenin, ba un hitler, ba un ermitaj - acu ajunge si la hirohito... :huh:
ce sint "programele" astea?
il preferam cind era mai intimist. 
voila. |
nici o problema: iubim ceea ce suntem sau ce ne lipseste.
nu cred ca Sokurov s-a
oficializat. Cu exceptia – e drept jenanta, cumva descalificanta – unei semnaturi pe o scrisoare (alaturi de alti regizori rusi) care aproba interventia armatei ruse in primul razboi din Cecenia. In rest e destul de „neoficial” si la fel de necontrolat si obsedat de detaliu. Il bruiaza, intre altele, pe Nikita Mihalkov – seful Cinematografiei ruse – nacialniku' cu raspiska de la Putin.
Sokurov are deja o varsta, s-a instalat sus in ierarhiile cinematografice, poate obtine relativ usor bani pt film, asa ca prefera sa lucreze pe proiecte de anvergura, „monumentale” (o spune chiar el), cochetand – ca orice artist orgolios, constient de valoarea sa – cu eternitatea. Filmele despre Hitler, Lenin si Hirohito compun o triada despre oamenii puterii totalitare/desfigurati de putere, in care face o analiza psihopatologica – la nivelul creierului - a acestor personalitati controversate. Filmul despre Hirohito – excelent filmat chiar de operatorul Sokurov! – este ca un ritual, umanizat doar de obsesia (din nou!) autorului pentru detaliu.
Sokurov nu e
pompos, ci poate doar mai concentrat pe proiecte megaloman-international-cosmopolite. Si aici, sigur, se expune mai mult ca oricand. Nu cred insa – posedat de idee cum este - ca-i pasa. El e convins ca a scanat (memorabil!) delirul/patologia civilizatiei occidental europene (filmul despre Hitler); a celei euroasiatice (filmul despre Lenin); a celei nipone & americane in filmul „Soarele” (despre imparatul Hirohito). deocamdata proiectul acesta impresioneaza...
cat va retine cinematograful?
vom trai si vom vedea.
gata, nu mai scriu un timp dsp Sokurov...