Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
(...) altminteri, e anarhie.
si anarhia e f. buna in politica, in societate / e parerea mea!/, dar nu in cultura.
unde, macar acolo, ar trebui sa domneasca armonia si ierarhiile.
|
ALS-ule, e de discutat aici. Cum adica sa „domneasca armonia si ierarhiile in cultura”? Pai asa ceva e imposibil: n-a existat si nu va exista niciodata un asemenea
peisaj idilic in cultura. Ar fi chiar trist... Cultura e o arena clocotinda sau in fermentatie macar pe un anume palier – cel contemporan noua.
Sigur, valorile se decanteaza in timp (Shakespeare, Proust, Kandinsky, Picaso... Lucian Pintilie
) – aceasta numesc eu memoria culturala obligatorie pentru cine se lanseaza in domeniu -, dar mediul cultural pe care il traim (il consumam) si cream noi trebuie bulversat de anarhie sau, cu alte cuvinte, de
indrazneli creatoare, care pot shoca la momentul aparitiei, insa se „clasicizeaza” – unele dintre ele – in timp (exemplul care-mi vine acum in minte, legat de cinema, este Tarantino).
Cred ca se intelege ca NU sunt nici eu adeptul relativismului absolut – sunt mai degraba un conservator liberal, cu o generoasa deschidere spre experiment...