Originally Posted by Ambra Blu:
Ce-am inteles eu din fantasmarile astea e ca: cu ochiul poti sa pui mina si sa simti filmul, vazut nu ca reprezentare vizuala a experientei umane (si animale, daca ne gindim la documentare) ci ca o intrupare multisenzoriala, fizica, a culturii. Parca am fi in filmele lui Greenaway sau in perioada tehnicilor de multiplicare a nr de spectatori din sali, Aromarama. Cica.
|
Teoria asta ca okiul e inzestrat cu simt tactil (definitia e contradictorie pt ca insusi okiul este inzestrat cu simt vizual, si nici un organ de simt nu e dualist) e un fel de demonstratie poetica: tactilul e simtul cel mai acut si cel mai transant intr-o perceptie, iar la o vizionare (trebuie sa tinem cont ca filmul nu reprezinta doar o simpla suita de imagini ca intr-o expozitie de atelier) okiul devine spatiul cel mai vast de perceptie al "evenimentelor", cu alte cuvinte devine "tactil" prin importanta ponderei sale in acest mecanism.