cred ca fata vorbeste de o anume acuitate a imaginii, dincolo de cea normala, a perceptiei zilnice sa zicem, pe care ti-o ofera 'vizionarea'.
si chiar daca nu e mare analiza perceptuala in ce spune ea, tot nu poti sa nu-ti amintesti, de pilda, copiii care ating ecranul televizorului cand il vad pentru prima data sau pustii care ating ecranul cu genericul final la iesirea din sala..
otoh poate fi si-o fitza a cuiva care vrea neaparat sa teoretizeze intr-un domeniu in care s-a cam zis totul. nush, ar trebui sa citesc volumul ca sa-mi fac o idee..
la ce dracu citesti chestiile alea anyway ?
