[Pitbull]

Ca sä vä scutesc de plictiseala si nervii unor mesaje lungi, am s-o iau pe bucätele, asa cum a fäcut si Nume cu pornosurile - sper numai sä n-ajung si eu sä fac (ca) Buf... (nilä!)
Se prea poate ca-n primele "episoade", unele afirmatii sä parä teziste sau gratuite. Rogu-vä numai sä aveti putinticä räbdare, stimabililor: unde se creeazä impresia asta, înseamnä cä argumentele erau destul de laborioase, si le-am pästrat pentru capitole ulterioare.

Asadar, s-o luäm cu începutul: mai întâi, câteva comentarii:

Desigur, e frumos sä-ti aperi stäpânul de la care mänânci o bucatä de pâine (desi mä întreb cât de albä, neagrä sau graham o fi, cäci am auzit cä alde Ringier si W.A.Z. dau bani cam o zecime din cât promit - dar, recunosc, sigur nu stiu; în fine...). Totusi, nu-mi pot reprima un sentiment de repulsie. Personal, dacä as fi într-o situatie similarä (nevoit, din ratiuni de supravietuire, sä-mi iau leafa de la cine stie ce bordel real sau figurativ), as täcea dracu' din gurä, ori mäcar as recunoaste: "Familia mea n-are nevoie de mâncare?" Vezi Pästorel Teodoreanu, într-o celebrä epigramä din anii '50:

Într-un secol agitat
Nu e lucru de mirare
Cä mâncäm cu toti rahat.
Numai eu mä foarte mir
Când aud pe Sadoveanu
Cä räcneste ca golanu'
Cä-i serbet de trandafir!

În lumina celor de mai sus, a apära un tabloid ca "Libertatea" (dincolo de aspectul loialitätii fatä de stäpân), mi se pare aproape similar cu a-i justifica pe gardienii de la Gherla, Sighet sau Canal, sub pretextul cä "nu fäceau decât sä îndeplineascä ordinele" sau cä "apärau interesele poporului". Ba chiar, de ce nu, cu atitudinea tovului Plesitä, care se läuda grobian deunäzi la un post de tembeliziune cum l-a bätut pe Paul Goma.
(Sunt constient cä pot da sentimentul cä exagerez: "Cum, dom'le, ce-au tâtele si chilotii din «Libertatea» cu gulagul si securitatea? Nici chiar asa!" Ei bine... AU legäturä - dar despre asta, în episodul viitor! Deocamdatä, sä revin.)
Pe de altä parte, la un nivel mai general, a spune "nu mi-e rusine cu nici unul dintre articolele mele", e la fel de "demn" ca a te läuda: "eu sunt perfect!" Sau, cu alte cuvinte: "eu sunt färä de päcat, asa cä pot arunca primul cu piatra!"
Vreti sä vä spun ceva? În 1992-1993, eram redactor la "Expres Magazin". În primele sase luni, am lucrat la sectia politicä. Eram începätor, asa cä în tot timpul äla m-am pregätit, m-am orientat, mi-am fäcut relatii prin birourile de presä ale partidelor, prin culisele lor - mä rog, tot tacâmul. În sfârsit, tocmai când începusem sä mä misc mai bine si sä descopär oarece dedesubturi, scriind mai putin "impresionist" si mai documentat, madam Ileana Lucaciu (care sunt virtualmente sigur cä era o iapä troianä strecuratä ca sä distrugä revista, ceea ce a si reusit, peste vreun an, doi), sub pretext cä eram prea virulent si-si ridica partidele în cap, m-a fäcut seful rubricii "În civil" (niste mondenitäti siropoase, despre nevestele, plozii, mâtele si hobbies-urile celebritätilor - adicä tocmai precursoarele tabloidelor de azi). Desigur, paginile alea erau inofensive - dar ATÂT de inofensive, încât mi-era greatä! Si, recunosc, am fost nevoit sä scriu destule maculaturi cu care, atunci ca si acum, MI-E RUSINE - desi i-au adus mâncare pe masä lu' fi-miu. Si imediat ce-am gäsit ceva mai acätärii, am fugit de-acolo mâncând pämântul!
Si - culmea! Antonio Buero Vallejo spunea: "Iesi în închisoarea cealaltä! Si de acolo, în cealaltä! Si-n cealaltä! Adevärul te asteaptä în toate, nu în nemiscare!" ("Fundatia"). Ei bine, am început sä traduc cärti, pentru cä se pläteau mult mai bine si decât gazetäria, si decât filmele (pe-atunci), si pärea o ocupatie mult mai onorabilä si demnä... PÄREA! Fiindcä-n cei 12 ani trecuti, am tradus peste 500 - si NU SUNT DELOC MÂNDRU DE ASTA! S-au nimerit printre ele destule volume valoroase (stiintifice, beletristice, etc.), însä marea majoritate, din nou, sunt doar niste vome scârboase de romance-uri si loveswept-uri si alte cäcaturi, care au transformat ocupatia de traducätor tot într-o formä de prostitutie. Când cineva spune cä editurile "Alcris" sau "Miron" sunt niste fabrici de coproculturä, nu-i cânt în strunä, pentru cä n-am obiceiul sä musc mâna care mä hräneste sau sä scuip în farfuria de unde mänânc, dar nici nu mä reped sä le iau apärarea, spunând "lasä, cä si coafezele are nevoie sä citeascä!" Bag capu-n piept si schimb vorba.
Si sä mai spun cä nu mi-e rusine cu nimic din ce-am fäcut ca sä supravietuiesc?
Haida de! Las-o jos cä MÄCÄNE!

(Va urma)