[obvious]

am ajuns la "belly of an architect" acum vreun an pe la cinemateca. in afara sunetului infernal, si de fapt, a intregii copii care le fusese data si din care nu intelegeai decat intuitiv cam ce a vrut artistul (proiectionistii si-au cerut mii de scuze, cat de absurd), pot sa spun ca impactul nu a fost exact cel pe care il asteptam. un pic pierdut in orgoliul lui si in forta actorului.
personal, nimic nu e mai aproape decat "drowning by numbers". un film superb, ironic, poate ca s-a potrivit si perfect cu un anume simt al umorului. si iacata filmul "marelui joc al mortii", unde greenaway iese un pic din stampele japoneze (metafora ne ucide), si se aliaza pe de o parte cu un vizual de vian, pe de alta parte cu ironie de stoppard.
beautiful.