[tailgunner]

Ok, filmul l-am vazut acu doua luni asa ca impresiile sint intrucitva "blurry"

Blasfemie: mi-a placut la fel de mult daca nu mai mult decit primul. Tocmai pentru ca e off-beat, dezordonat, vraishte. Daca O11 era adunat frumos, sleek and sly, concentrat asupra loviturii de la Belaggio, O12 e lasat sa se imprastie intr-un montaj aiuristic, euristic, aiuritor, fara vina (cu i din i, cu i din a). Aritmic si inegal, filmul pare "shot from the hip", insirind momente memorabile (chinezul ala pitic saltind ca un apucat pe patul de hotel, discutia dadaista Clooney, Pitt, Damon si Robbie Coltrane, discutia pilita dintre Clooney, Pitt si Cheadle despre virsta lui Clooney, arestarea prematura a lui Bernie Mac, scenele de pe peron), acceptabile (Bruce Willis as himself, ridicarea casei din Amsterdam, furtul oului Faberge din tren) si reprobabile (Julia Roberts as herself, accentul "Cockney" al lui Cheadle - Oi, 'aven't they mess' tha' up?, finalul cu Albert Finney, parintii lui Matt Damon) sau pur si simplu prafuite (Vincent Cassel, stereotip holywoodian al rafinamentului unui "Villain" din Vechea Europa, chestia cu laserele).
Daca O11 avea - din cite-mi amintesc - o singura inconsistenta logica (i.e. cum si cind au fost introdusi fluturasii cu reclame la phone sex lines in cazino?), O12 are legiune, da' par sa nu mai conteze. Imi place ca Soderbergh ajunge pe ici pe colo in filmu asta sa semene cu Altman, sau cu emulul sau mai tinar P.T. Anderson.
7.5/10