|
Zic si eu ca si voi: ce film, Doamne. Eu am interpretat chestia asta cu camera care se plimba pe coridoare ca pe o calatorie a spiritului intr-o lume partial a visului, partial de istorie ruseasca. Asa mi-am explicat eu finalul filmului, acela cu "we are destined to sail forever... to live forever". Spiritul nostru adica. Stie cineva daca exista o poveste paralela spusa prin tablourile pe care le vedem in Ermitaj? In afara de asta, cadrele alea erau compuse perfect, pana la cel mai mic detaliu. Si ce fast vizual. Am si eu niste intrebari pentru voi: ce altceva mai merita vazut din filmografia lui Sokurov? Si care e exact legatura cu Tarkovski? Ca tot pomeniti de ea. Cu alte cuvinte, de ce alaturati cele doua nume? Nu mi-e clar. In afara de faptul ca sunt rusi si ca Sokurov a fost elevul lui Tarkovski. Exista "scoala" Tarkovski? Chiar habar n-am...
|