[MinRep]

nu cred ca are rost sa privim filmul ca pe un intreg...mai ales ca valoarea lui o descoperi analizand fiecare bucata in parte si nu privindu-l general...

Sunt de acord! Poate asa se anima un pic si discutiile astea despre filme mai... mari.

care este efectul lor asupra lui Thomas? de ce incep si termina filmul? ce reprezinta e? de ce jocul de tenis al lor e atat de atipic (joaca de la mijlocul terenului, joca un barbat cu o femeie desi actiune filmului se petrece in Anglia...)...cred ca multe din cheile de interpretare ale filmului se ascund in jocul asta de tenis!

Am citit intr-un review ca nu sunt de fapt mimi, ci tineri implicati intr-un festival londonez cu traditie. De fapt, intr-un dintre scenele de deschidere, ei vorbesc. Lui Thomas ii zic "Da-ne banii"! Totusi, aspectul asta este mai putin important si nu l-am verificat. Cert este ca - in final - mimii nu vorbesc si joaca un joc mut.

Ei pot fi interpretati ca un simbol al vremurilor. Tot filmul este povestea unor oameni care se indeparteaza de esenta, refugiindu-se in muzica, droguri, sex sau - in cazul lui Thomas - munca. Mimii sunt si ei o expresie a anarhiei, a spiritului anilor '60, a revoltei, dar modul in care se manifesta este mai degraba o intoarcere inspre propria lor natura.

Si asa ajungem la jocul de tenis, care este, bine inteles, o metafora care trimite la teoria pesterii a lui Platon, dar prin care regizorul intareste ceea ce vrea sa zica. Realitatea este vazuta ca o iluzie, ceva ce nu poate fi atins niciodata (v. sfarsitul de la "Al di la delle nuvole"), ea difera de la un individ la altul, iar de aceea doar o realitate impartasita de mai multi oameni este acceptata. Astfel, fiindca toti accepta "regulile jocului" (inclusiv Thomas), partida de tenis pare mai reala decat intreaga intriga politista de pana atunci. Comentariul pe care Antonioni il face cu acest joc de tenis este superb.

Si cine stie? Poate aceasta "partida" este o expresie a conceptiei lui Antonioni despre arta cinmatografica... Muta, abstracta, nelistitoare chiar apasatoare, unde ideea este condusa de expresii, de gesturi, de sunete si de imagini, fara vorbe.



Sper ca nu m-am indepartat prea mult de intrebari... E greu sa vorbesti despre "Blowup" si sa nu atingi problemele in mai multe puncte.