[tailgunner]

In primul rind o farimita din sala: dupa vreo ora jumate din film, desi aluziile homo se ingramadisera nevoie mare, cineva in spatele meu exclama la scena de balcon dintre Alexandru si Hephaistion (tradus aiurea drept Hefestion): "Ce ba, astia-s poponari? Hur hur hur"
Acuma ca l-am vazt sa-mi spun si eu parerea (dincolo de micile indeminari copy-paste, oricum Empire e o revista pe care o apreciez).
Mie mi-a placut - asta in urma modularii orizontului de asteptare - ca nu ma duc sa vad a "sweeping historical drama" cu aceleasi asteptari cu care te duci la un Lars von Trier sau Jarmusch, sau, pe de alta parte, la Razboiul Stelelor. Indiscutabil mai bine facut decit celelalte filme de acelasi gen de anul trecut, Troy si King Arthur, desi si de la Petersen si de la Fuqua te-ai astepta la mai mult.
Mi s-a parut nepotrivita alegerea Angelinei Jolie, care are aceeasi virsta cu Farrel, si nepotrivit e si accentul ei barrbarr care bate strrashnic spre impresia hollywoodiana despre pronuntia Rrussian (mi-a amintit nitel de cosmonautul de pe MIR din Armaggedon, sau de accentul rromanesc al lui Kate Beckinsale in Van Helsing).
Vizual, un Oliver Stone mai temperat, cu accente calofile (Alexandru investmintat in mantaua rosie pe munte, etc), cu un decupaj aproape clasic, cu tracking-shot-uri fluide (cel aerian, CG, de la inceputul bataliei de la Gaugamela aproape identic cu cel din Troia + vulturul ala iritant), dar si lungi secvente violente in timpul bataliilor, in care Prieto zgiltiie camera ca un epileptic convulsiv. Fara paleta stilistica obisnuita a lui Stone, gen NBK sau U Turn, cu exceptia scenei de la sfirsitul bataliei din India, colorizate parca cu un filtru Photoshop, filmul arata totusi bine, poate in afara Alexandriei care e cam Kitsch. Stone si-a tinut in friu si paranoia, expediind sumar otravirea lui A in citeva replici balmajite de Hopkins.
Farrel se achita acceptabil de sarcina, desi e pe alocuri plat (mai ales in dialogurile cu Filip) sau overacting (in dialogurile cu Olympias); la fel si Val Kilmer, Rosario Dawson , uriasul care-l joaca pe Krateros si Calul, mai expresiv decit multi dintre actori. Minusuri pentru Jared Leto care e salciu, pentru toti copiii si adolescentii din film, si pentru Anthony Hopkins care face filmul sa treneze de-ti vine sa cashti. Un plus mare si pentru carisma intunecata si tacuta a lui Darius.
Scenariul e onorabil (departe de ridicolul patetic din Troia), fara grandilocvente rizibile, o executie filmica meritorie fiind cea cu discursul pre-martial, intretaiat inteligent la montaj cu tipetele comandantilor persani, cu tacerea lui Darius. Mi se pare clar ca Stone a vrut sa submineze intrucitva vorbaria mobilizanta intilnita aproape intotdeauna in scene de genul acesta. Greu digerabile sint educatia mitologica ad usum delphini facuta de Filip lui Alexandru si publicului american deopotriva (cinematic vorbind insa hruba intesata de fresce e reusita), peroratiile despre libertatea proiectata a utopiei lui Alexandru, si, din nou si mai ales, Anthony Hopkins, si comentariul sau Reader's Digest despre SEMNIFICATIA ISTORICA a lui Alexandru.