A Love Song for Bobby Long, la un titlu asa frumos ce-i mai trebuie actiune
nici cine stie ce drama nu e, nici lirism sfisietor, dar e un film OK, cu un final mult mai normal decat MDB;
Scarlet Johansson pustoaica orgolioasa (si sexoasa!), John Travolta babalic alcoolic, fost profesor eminent de literatura, cu palarie de paie si degetul mare subred la picior, umbla cu un pantof si un slap, recita versuri si citate din scriitori, spune povestioare si canta la chitara; amicul lui de pahar, mai tinerel dar tot ratat (Gabriel Macht), fost asistent la colegiu, se chiunuie sa scrie o carte; vine Scarlet si trebuie sa imparta toti trei casa lasata de maica-sa care a murit, si asa povestea..;
atmosfera lejera de New Orleans, outdooruri misto, muzica asortata ..ok pentru o regizoare debutanta; dialogurile sunt Ok, filmul e adaptare literara; ideea filmului, reconcilierea cu trecutul, similara cu MDB, dar intr-o prezentare mai luminoasa;
jocul Scarlettei e convingator, al lui Travolta mai putin in rol de babalic; parul albit fortat, gesturi rapide uneori, bulanele goale prea expuse aiurea, plus ca nu scapa prilejul sa se dantzuiasca de vreo doua ori, dar in general e simpatic si enterteining, ca si filmul;