În genere, tot ce s-a spus mai sus e just.
CINEMATECA e mama, tata, pâinea cu unt, cafeaua de dimineatä, etc., etc.
Väzutul de cât mai multe filme, într-adevär. Totusi, sä nu uitäm cä în prezent se fac (si se difuzeazä) atât de multe, iar densitatea de non-valori pe metru pätrat de ecran e atât de mare, încât TREBUIE sä fii cât de cât selectiv.
Apoi, desigur, lecturi de specialitate. Slavä Domnului, existä o bibliografie imensä. Unul dintre cele mai bune lucruri de la institutia aia de boli nervoase din Matei Voievod (pe vremea mea-i zicea I.A.T.C., pe urmä a devenit U.A.T.C., pe urmä A.T.F., acuma parcä-i zice U.T.F., sau U.F.T., sau F.U.T., sau nu mai stiu cum), e biblioteca. O bibliotecä într-adevär unicä la noi, si dacä esti outsider poti citi la salä.
Väd cä s-au mentionat destule nume de autori mai sus, si sunt bine alesi. Fac câteva precizäri:
Georges Sadoul e într-adevär începutul. Te pregäteste pentru tot ce va urma, iar relatärile lui despre "antichitatea" cinematografiei sunt nepretuite. Ceea ce trebuie sä retii e cä e incomplet ca informatie, depäsit ca viziune esteticä si criticä, si foarte subiectiv, cu nationalismul lui tipic francez (mai ales cä aproape tot ce-i american îi pute). Plus dulceata de capitol "românesc", cum spunea Nume.
Oricum, dacä pornesti la drum cu el, nu gresesti.
Bela Balasz, "Arta filmului". O carte sine qua non (sau, cum e mai trendy acum sä zicem: "a must").
François Truffaut, "Le cinéma selon Alfred Hitchcock" - poate cea mai densä lectie de cinema scrisä vreodatä.
Victor Iliu, "Fascinatia cinematografului".
Jean Renoir, "Viata mea, filmele mele" - si, în general, multe alte biografii sau autobiografii (si filmografii) ale marilor maestri. Atentie, multi dintre ei pot pärea (sau chiar sunt) învechiti, dar asta nu înseamnä decât cä trebuie sä stii sä-i citesti selectiv. Adevärul rämâne: ei au pus temelia esteticii cinematografice.
Serghei Eisenstein, "Articole alese".
"Lectiile de regie ale lui Eisenstein".
Sobchack, Thomas & Vivian, "An Introduction to Film" - excelent studiu, desi nu stiu dacä în România mai existä si alt exemplar decât cel pe care mi l-a däruit un coleg al lor.
Tudor Caranfil, "Vârstele peliculei" - tot ca Sadoul, pentru începuturile cinematografului. În general, din Tudor Caranfil se pot folosi mult, dar si cu el trebuie sä fii selectivä, cä are subiectivismele lui - de pildä, nu-i place Tarkovski.
Altfel, în România, multi au comis literaturä cinematograficä, si te poti rätäci usor. As zice cä cei mai de încredere sunt Florian Potra, George Littera, D.I. Suchianu (atentie! Si el era subiectiv, dar în sens "pozitiv": îi pläceau prea multe cäcätisuri, mai ales la bätrânete).
Petre Rado, "Labirintul umbrelor" (pentru expresionismul cinematografic).
...În fine, ca sä nu mä întind, cum am eu obiceiul, mai însir o serie de nume din patrimoniul universal: Propp, Krakauer, Galvano Della Volpe, Georg Lukacs, Viktor Sklovski, Umberto Barbaro, Pauline Kael, etc., etc.
Si apoi, desigur, cum spunea Nae, DISCUTII cu parteneri informati si competenti.
...Si ar mai fi atâtea de spus! Dar, mä rog, astea ar fi niste repere (si niste) autori pentru început, care mi-au trecut în minte acum, cât am scris. Sunt convins cä pe multi si multe le-am uitat, da' nu-i bai. Porneste pe drumul ästa, si ti se vor ivi în cale altele, si altele... si curând vei înväta sä te orientezi prin ele.
P.S.
O, da! Nea Dumi era un dulce! Se vede cä pe multi a pästorit el! Si eu am niste amintiri duioase, si sper sä fie bine.
Apropo, Keyzer: cu faza asta, m-ai fäcut sä uit de "pechinez". Accepti o mânä întinsä, ce zici?
