[Pitbull]

Multumesc, Guru, cä bine zici.
Apropo, sä nu uit. Întrucât tot scandalul s-a centrat în jurul asa-zisului caracter "pornografic" al filmului, e bine sä lämurim si povestea asta. Nu de alta, însä chiar si acum, dupä zece ani si mai bine, unii continuä sä facä valuri. Deunäzi am gäsit pe net un text al unui scribulet, Bogdan Geanä, care-si dädea cu presupusul despre "Pornografia la români" - ce sä-ti povestesc! Amicul mentiona diversi "autori care considerau cä un organ sexual în prim plan reprezinta «felia de viata». Iar esecul lor a fost imediat si de altfel previzibil. Un regizoras roman de film, pe numele säu Mihnea Columbeanu a încercat varianta asta într-un film al carui titlu nu mi-l aduc aminte."
Prin urmare, câteva date strict obiective:
Subiectul filmului fiind erotic (mai mult, erotism pervers cu implicatii sociale ample), era fireascä existenta câtorva secvente de nuditate si sex. Toate se distingeau prin urmätoarele träsäturi:
- duratä relativ scurtä a secventelor si a cadrelor componente, atât cât sä-si comunice continutul; nimic din lungimile insistente proprii filmelor sexy sau porno, întotdeauna calculate dupä reactiile fiziologice ale spectatorilor, nicidecum cele estetice;
- elemente de compozitie, cadraj si iluminare care sä atenueze brutalitatea nudului (obiecte în amorsä, clarobscur, elemente de ironie si umor acolo unde era cazul, etc.)
În tot filmul, existau exact DOUÄ imagini de nud full-frontal, incluse tocmai pentru a evita impresia de pudibonderie (un fel de declaratie în sensul: "Iatä, vä pot aräta si asa ceva - dar nu prea mult, pentru cä nu asta urmäresc"). Ambele erau scurte de circa o secundä, compuse în miscare, si reprezentau tinere foarte frumoase si aträgätoare (eroina principalä, si încä o interpretä).
Grosul scandalului a fost iscat de o secventä apropiatä de final, în care doi adolescenti (în vârstä de 14 ani) îsi träiau initierea eroticä în cada de la baie (asta l-a fäcut pe Gabriel Giurgiu sä zbiere cä-i "caz penal", si pe Laurentiu Damian sä-l acuze pe regisor de perversitate). Ei bine, "cazul penal" al onorabilului mai avea si urmätoarele träsäturi:
- Secventa era compusä doar din patru cadre scurte, filmate cu elenmente de sensibilitate, lirism si umor inocent.
- Pärintii interpretilor o aprobaserä. (În plus, la filmäri era întotdeauna prezent cel putin un pärinte.)
- Interpretii erau vizibili numai de la umeri în sus, în cada plinä cu spumant.
Bref, acestea au fost datele care i-au atras filmului acuzatia de "pornografie". Färä a încerca sä adopt tactica "da' voi de ce-i omorâti pe negri?", gäsesc totusi de cuviintä sä mentionez câteva filme românesti din aceeasi perioadä care, fiind fäcute la "case (mult mai) mari", au fost primite de-a dreptul cu osanale. Vä mai amintiti anumite secvente din urmätoarele?
"Hotel de lux", Dan Pita
"Patul conjugal", Mircea Daneliuc (secventa finalä)
"Balanta", Lucian Pintilie
"Prea târziu", Lucian Pintilie
În sfârsit, voi încheia recomandându-vä o excelentä lecturä pe aceastä temä: studiul "Ludic, lubric si liturgic", de Grid Modorcea. (Fragmentele pertinente la obscenitatea în arta româneascä se regäsesc si în volumul urmätor al autorului, "Fuck You"). Iatä si un comentariu despre subiectul discutiei noastre:

(...) Însä apogeul handicapärii a fost atins de piesa "Morti si vii", de Stefan Caraman, pusä în scenä la Teatrul "Odeon" de imberba regizoare Ana Märgineanu, spectacol a cärui actiune se petrece într-o morgä (...); noaptea, morga se transformä în cabaret, unui dintre häcuitori, un violator de cadavre, dansând si cântând cu mortii. Într-o noapte, violatorul are sansa sä învie un cadavru de femeie, care însä se revoltä cä a fost adusä la viatä, are loc o încäierare si violatorul o strânge de gât si o omoarä. Un asemenea subiect macabru, inspirat dintr-un caz real, a fäcut si obiectul unui film, "Neînvinsä-i dragostea" (1994), unde, la fel, un necrofil dintr-o morgä violeazä cadavrul eroinei, o tânärä femeie care se sinucisese, si are "norocul" sä o readucä la viatä pe sinucigasä, care fusese atinsä doar de moarte clinicä. Însä regizorul filmului, Mihnea Columbeanu nu merge mai departe, adicä nu sare calul dupä ce miracolul s-a produs.

Grid a fost un dulce, pentru cä, din päcate, tocmai în asta a constat eroarea mea ca scenarist si regisor: am "särit calul" prea räu - dar nu în sens sexual, ci strict cinematografic. Încercând sä spun prea multe cu filmul, de la jumätate încolo el devenea stufos, obscur si dezlânat, iar spre final se dezumfla de-a binelea.
(Hehe, asta-mi aminteste un alt incident simpatic de la märeata conferintä de presä din Costinesti. Personal, mi s-a pärut întotdeauna mai interesant si constructiv pentru toatä lumea sä discut despre esecurile si greselile mele, nu despre reusite. Prin urmare, le-am analizat pe larg, încercând sä le identific mecanismele. Rezultatul a fost cä un june gazetar a replicat: "Päi si-atunci, dacä tot stiati cä filmul nu v-a reusit, de ce l-ati mai adus la festival?" Îmi stätea pe limbä sä-i räspund: "Ca sä stau o säptämânä la mare, e bine?", dar n-am apucat, pentru cä bäiatul s-a lansat într-o tiradä proprie care în fiecare frazä continea de câte douä-trei ori expresiile "v-a iesit" / "nu v-a iesit", si din care reiesea clar cä, mai mult decât o discutie despre film, îl interesa sä se audä pe sine însusi vorbind.)