Originally Posted by PoliFanAthic:
|
Cam stiam deja faza cu uitatul trecutului, dar ce mi-a placut indeosebi la Sindromul este ca pune punctul pe i (chiar daca se cam invarte in jurul cozii nitel) Altfel, se simte destul de amatoricesc filmul, cu o "linie melodica" total neinspirata si alte cateva idei despre continuitatea sistemului. Actiunea prezentata in mod "cursiv", ma refer aici la cele doua ploturi care se intampla in perioade diferite, amplifica senzatia asta de continuitate, ca si cum putine s-ar fi schimbat. E o critica ceva mai dura decat celelalte filme pe aceasta tema, chiar daca nu neaparat mult mai valoraosa
|
Ce exprimare nefericita ... iar alesul din lipsa de altceva ...