senzatie de repetitie, nimic nou – aceleasi mijloace, acelasi topos halucinant-absurd-jegos, aceeasi viata exploziva – o schizofrenie vesela, cu nebuni, aceeasi palida, uneori jalnica pastisa dupa Fellini (e numit uneori – prea usor - Fellini din Balcani).
Kusturica a facut treaba, adica si-a acoperit/ surdinizat urletele si jegul tiganesc… – vezi cel mai bun film al sau, Arizona dream – doar plantat intr-un alt mediu, mai sobru si mai riguros. imaginatia sa baroca, destul de ametita in ultimii ani, trebuie strunita, altfel se ineaca in zgomote si muzici…
daca in filmele anterioare Kusturica avea puterea si priceperea sa “ordoneze” haosul pe care il imagina, in acest ultim film scapa totul din maini, servindu-ne o
casha…
filmul e nepermis de lung si are un happy-end dulceag.
poate ca “Viata e un miracol” (ce titlu, frate!) e o “poveste” filmata de Kusturica pt nepotica sa (destrabalatul asta de 50 de ani a devenit bunic…)
ma intreb daca mai poate oare Kusturica sa filmeze si altceva, sa filmeze altfel? nu cred.
6,5/10.
P.S. trebuie sa recunosc ca “nebunul din Balcani”, Kusturica, ramane un maestru in a dresa animale-actori… lucreaza bine cu animalele
