|
Stiu cu siguranta o carte care ar fi ,eminamente,imposibil de ecranizat :Critica Ratiunii Pure a lui Kant...Well, lasand gluma , in fond nu exista romane "ne-ecranizabile ", ci mai degraba producatori si regizori cu mult bun simt(..inclusiv financiar) care inteleg ca o capodopera dintr-un gen proxim (cum e literatura fata de cinematografie si viceversa) de calibrul lui "cien anos de soledad" nu poate avea impactul (valoric) pe care ea l-a avut ca roman .Exista carti mai putin generoase cu sora vitrega care e cinematrogafia.Si pentru ca regula e ,cum spuneam , comutativa si filme care sunt mai zgarcite cu transpunerea lor literara.Asta nu inseamna ca nu se pot face.Evident ca se pot face, dar cu riscul asta : si anume de a fi mereu raportate la vecinatatea domeniului din care sunt "trase " si in care acestea s-au manifestat exemplar , in care au atins o "culme"...Interesant e ca s-ar putea chiar emite o teorie in ceea ce priveste raportul-literatura(logos)-imagine-(cinematografie)...Personal consider ca literatura are o preeminenta (scuze pentru termenii bombastici )existentiala in raportul ei cu "imaginea cinematografica".Venind pe filonul "existentialitatii" literatura prinde in aceasta preeminenta inclusiv imaginea cu care opereaza cinematografia.Dar nu la modul claritatii si a concretitudinii cu care o face cea din urma.Altfel spus, citind , ti se livreaza deja o imagine .Parca" vezi personajele"....parca "vezi " decorul.. satul Macondo uitat de lume ..pe Ursula...Neajunsul acestor imagini prime care ne sunt livrate de lectura e clar-obscurul..le vezi , le pierzi , iti apar vag ,in ceata,....Ecranazirea unor romane celebre vin(cel putin asa le vad eu) ca un soi de restitutio al imaginii primordiale difuze .Cel putin asa se vor...Si evident vin pe carca celebritatii lor (cu reclama deja facuta).In fond, oricand se poate ecraniza un veac de singuratate.Asta daca esti mai intai regizor si pe urma artist.
|