[ovidiu bufnila]

Codul ICAN
Image Story
de
Ovidiu Bufnilã

Motto bufnilian:
Artele privirii sunt ale insurgenþei ºi premerg interpretãrii ºi descoperirii.

Prima Carte a Codului I.C.A.N.

Serviciile secrete inamice de dincolo de orizontul vizibil iniþiazã entropicele de rangul doi vrând sã punã mâna pe docodificarea Marelui Cod de Imagine ICAN, esenþa esenþelor. Avem însã ºtiinþa turbulenþelor. ªtim foarte bine cã periferiile din Omaha, din Cardena ºi Burbansk îºi conþin centrul aºa cum democraþiile din structurile noastre descriptive, Adamville, Beauburg ºi Molina Mar, îºi conþin dictatura ºi teroarea.
Dominaþia centrului asupra periferiilor nu este o problemã de geometrie în domeniul imaginar. E mai mult o chestiune de relativitate.
Împãratul Ogawa i-a scris cândva lui Petra Petronius invitându-l la curte sã conferenþieze despre centre ºi periferii ºi vrând sã-i punã întrebãri despre natura noastrã magicã. Astrofizicianul a refuzat dar a folosit un nod informaþional pentru a pãstra legãtura cu împãratul. Ogawa a crezut cã Petronius are complexul centrului.
Dar noi, magicienii secretului?
Ne imaginãm cã suntem un UNU: unul la o margine de Monte Carlito.
Sanchi, parcã nu ºtie toatã lumea cã nimic nu are margini. Dar ce, parcã NIMICUL ESTE?
Toatã povestea asta s-a întâmplat într-o vãlurire de toamnã la margine de Monte Carlito, îndatã dupã rãzboaiele de imagine ICAN din Komentator.
Spânzurãtorile ºi crucile de foc se ridicau strâmbãcioase pe drumurile desfundate ºi sângerii.
Mulþimi rãtãcite viermuiau fãrã rost de la o mare la alta ducând cu ele zvonuri înficoºãtoare.
Câte un soldãþoi beat criþã urla ca din gurã de ºarpe cã vede timpurile vãluritoare stropind cu spumã creºtetul stelelor.
Într-o searã nebunã, cu fãclii ºi rãcnete guturale, l-am întîlnit pe cãzutul din stele. Era o fiinþã fabuloasã care avea darul profeþiilor.
Trãiam chiar pe malul mãrii sudicelor, unde mã valurisem pe vremea aceea. Roza Imperialã încã nu pusese ochii pe mine. Niºte soldãþoi din detaºamentele pupurii ale contelui Mascalara mi-au aþinut calea de cîteva ori, fãrã sã mã recunoascã însã, avînd chef de ceartã. Aveau armuri pline de noroi ºi rãsuflãri de catran. Cãlãreau niºte motoare ka lumea, duduitoare, cu faruri ca niºte ochi holbaþi de ºtimã periculoasã ºi fãrã de inimã.
- Caraliule magnetic, pânã aci þi-a fost! O sã te þepuim, te bãgãm în cãtarea puºcoacelor noasssstre, te facem harcea-parcea! Aºa sã ºtii. Nu ne place de nici un caraliu de pe lumea asta, da de nici unul! Dacã ai ceva muºchi, hai sã te vedem!
I-am preschimbat în reptile sau i-am vãlurit cãtre Soare-Apune-de-douã-ori bine ascuns între umbrele nopþii electrice din Kundao.
Contele Mascalara tocmise un vânãtor de capete din Borgala, cetatea ºerpilor, sã punã mâna pe mine dar soldãþoii lui erau mereu beþi ºi încurcau rãu de tot borcanele. Vânãtorul de capete a fost ucis de un harponier din Komentator. Bobolina Bobolinelor avea ea niºte spioni care se vãlureau de colo colo prin imperii ºi care trãgeau cu urechea prin toate cotloanele.

va urma