"cand plangi, mie-mi vine sa rad, e neplacut..." - tocmai am luat tzeapa saptamanii datorita vrajelii lui ambra, ca mai bine sa te cultivi decat sa bei 2 beri, bla-bla- bleah
si cum cultura se face solo, soarta mi-a oferit sansa unica de a putea vedea o panarama de film doar eu si fumul de la tigara. dupa ce am marcat banul la casa de bilete si am dat un sarut-mana politicos la doamna cu popcorn, m-am delectat pret de o ora si o dunga, cu un film ce-mi aducea aminte de alta experienta traumatizanta :tancul. norok ca nu deranjam pe nimeni tragand impasibil din tigara si jucand un "snake" pe celular.
pacat de mara nicolescu si ana ularu care au mai skitat niste gesturi naturale de actorie, dar restul jucau ca-n reconstituirile cu criminali de la stirile tv. cel putin zamfirescu ala imi venea sa ma urc pe vreo scara si sa-mi sting tigara fix pe impresiile lui de vedeta . scenariul de la tanc mi s-a parut o minunatie pe langa asta (acolo tot asa, un mediu rural, dar macar avea o idee gen "lumea vorbeste fara sa vrea sa vada" ce a mai salvat filmul).
inainte de a iesi din scara blocului , vecina mea cea misto m-a avertizat ca un film romanesc cu titlul asta nu suna a bine "tre' sa fie un film cu bagaboante" - se pare ca avea dreptate.