|
eu cred ca ramane acelasi Almodovar, doar ca si-a luat curajul sa ne anunte – bine instalat in renumele sau – ca i-a venit timpul marturisirilor incomode, asa ca si-a filmat propriul Amarcord. a iesit un Amarcord mai trist si mai rascolitor decat la altii, dar de asta Almodovar e ceea ce este in cinematografie si e iubit... el scandalizeaza fara sa se instaleze cu adevarat in scandal, spune lucruri complicate, fara sa racneasca, atinge teme „delicate”, tabuizate, cu mult gust, inspiratie si tact, reusind sa propuna spectatorului un „produs’ care sa declanseze o discutie, nu un protest...
filmul (pe care l-am vazut de 2 ori, in primavara si acum) mi se pare remarcabil. excelent filmat (imagini antologice), inteligent conceput: un lant de istorii misterioase, "ascunse" dupa principiul matrioscai, pe fundalul unei iubiri (triungiulare, homosexuale...) tragice.
filmat in semitonuri, fara ranchiuna, cinism si mistificari. recuzita si topos de poveste (teatru de travestiti, copii frumosi balacindu-se in rau, coruri de copii cantatnd pentru clerici lacrimosi, escapade la film, pentru a ramane in doi cu dragostea lor...), dar o poveste monstruoasa...
chiar apreciez trecerea lui Almodovar pe un registru mai grav – prea se cliseizase cu „trupa sa –zgomotoasa - de femei”. era usor de „gasit” in formula aceea care trecea dintr-un fim in altul, devenind previzibil...
un 8,5/10, un reper pentru palmaresul din acest an
__________________
"Nu te apleca decat pentru a iubi.
Daca mori, tu continui sa iubesti" - Rene Char
|