[barbarosa]

Nu e groaznic, nici chiar rau. Insa, din pacate, din punctul meu de vedere, nu iese din tiparul filmelor romanesti care nu te lasa cu nimic si pe care le uiti COMPLET intr-o saptamana.

Cam asta era concluzia mea. N-am zis ca e prost. Doar ca nu e mare lucru, asa cum se astepta. E un fel de nimic cu culorii aproape vii.

A trecut o noapte si jumatate de zi. Deja am inceput sa uit imagini, scene...

Astept scenaristi valorosi (care sa nu ii lase pe regizori sa-si faca filmele copilariilor sau dramelor lor) care sa scrie povesti credibile. Ce e cumplit in filmul romanesc e ca multi cauta drama omului in mizerie, ei cred ca asa ii cumpara tot omu' filmul si ca drama e cu atat mai mare cu cat omul e mai neajutorat si mai sarac (vezi Oltencele, Maria, Examen etc.). De ce nu se incearca oare o poveste cu drama (asta in cazul unei drame) unui personaj fara grad de bogatie (asa cum s-a incercat in Damen Tango, desi scenaristul ar trebui impuscat)? Pentru ca daca cineva chiar are ceva de spus despre fetele care pleaca in strainatate la munca si devin prostituate, o sa o spuna. Insa numai daca nu mai poate rabda acea problema in el si erupe, iese afara printr-un film, un film frumos. Cand insa vrei sa faci filme dar nu stii despre ce si iti gasesti (cum isi gaseste manelistul motiv de melodie din problemele maselor) o poveste accesibila maselor si incerci sa faci si putin haz de necaz (c-asa-i romanul) si sa dai si un final optimist (ca doar sa-i placa omului ca are si el o verisoara in Spania si nu trebuie sa plece acasa suparat) facand toate astea gratuit, fara un fond puternic, fara o pasiune care sa te impinga in probleme neimaginate pana atunci peste care treci cu greu, iti iese un film ca Oltencele. Mie, sincera sa fiu, mi-a placut cu 5 milimetri mai mult Maria pentru ca acolo Netzer chiar avea o problema,voia neaparat sa spuna/transmita ceva, si s-a simtit.

Si mai e ceva ce nu inteleg: de ce mama ma-sii nu se fac comedii la noi? Toti regizorii vor sa se afirme prin drame, care sa ramana posteritatii ca niste capodopere, niste mari filme de arta. Cãcat mai baieti. Mi-a placut la Oltencele ca Napoleon nu s-a pierdut in partea dramatica a povestii in totalitate si a mai pastrat si o doza de comic (satiric, de situatie, de limbaj) si de umor. Din pacate asta a dus la un dezechilibru. Nu stiai daca sa-ti para rau de fetele alea sau sa razi de ele (una indragostita moarta de un sarlatan, alta voia sa se insoare cu un american soldier), oare e o mare drama sau e o mare satira? Hmmmm. Napi, fratioare, ne-ai lasat in ceata.