Cinemagia.ro abunda in spirit critic si in ideologii totalitare elitist-conservatoare; De ce?
Este clar ca democratia se leaga de spiritul critic, ci si – oricit ar parea de bizar – cele doua totalitarisme pe care istoria le-a cunoscut. Atit ideologia comunista cit si cea fascista au luat nastere din silogismele critice europene indelung exersate si radicalizate. Dar odata materializate in regimuri politice, n-au mai permis spiritul critic in spatiul lor public; l-au interzis pentru ca-l simteau incompatibil, pentru ca vedeau in el germenele unei alternative. Totalitarismele sint, de aceea, paricide. Iata de ce ideologiile totalitare au fost nu atit copiii spiritului critic cit avortonii acestuia, fapturile teratologice ale criticii ajunse pe culmea negationismului si auto-suficientei.
Spiritul critic autentic nu este demolator sau vandal. In actiunea sa curenta, el nu urmareste distrugerea obiectului asupra caruia se exercita pentru simplul motiv ca un asemenea act s-ar intoarce in cele din urma impotriva lui. Spiritul critic are drept scop doar indreptarea, insanatosirea. Asprimile lui tin de rigorile tratamentului, neplacerile – de inconfortul inevitabil al terapiei. Oricit ar parea de ciudat, spiritul critic presupune, in manifestarile sale cotidiene, respectul pentru lucrul criticat. Din acest punct de vedere, spiritul critic nu poate fi absolut, ci doar relativ. Fortind un pic lucrurile in directia acestei relativitati, s-ar putea inainta pina la paradox, afirmind bunaoara ca spiritul critic autentic este intrucitva conservator.
Nu cred ca astfel s-ar risca prea mult, avind in vedere ca multi dintre cei ce-l utilizeaza cu succes sint dintre cei ce pierd; spiritul critic este, in aceste cazuri, ceea ce le ramine intotdeauna invinsilor, ceea ce nu le poate fi luat, consolarea la care au tot dreptul. Criticismul cinemagist ar putea fi un bun exemplu in acest sens.
P.S. I :love: ALS
