[herbert]

iata un interviu cu Puiu, publicat in Ziua, care "explica" grantul suplimentar acordat de ministrul culturii romane.

Capacitatile trebuie stimulate

Cristi Puiu, unul dintre cei mai apreciati regizori post-decembristi, crede ca a devenit persoana incomoda
Proiectul depus de regizorul Cristi Puiu la concursul de scenarii al Centrului National al Cinematografiei (CNC), "Moartea domnului Lazarescu", nu s-a gasit pe lista castigatorilor. Aducand ca argument faptul ca Puiu a obtinut anul acesta Ursul de Aur la Berlin, pentru scurt-metrajul "Un cartus de Kent si un pachet de cafea", ministrul Culturii si al Cultelor a admis contestatia depusa de acesta si a decis acordarea finantarii. Dupa care Cristi Puiu a fost acuzat ca ar fi acceptat favoritisme din partea lui Razvan Theodorescu, nerefuzand banii dati de el. Exact cu o saptamana in urma, publicam un interviu in paralel cu doi dintre membrii juriului concursului, regizorul Dinu Tanase si scenaristul Radu F. Alexandru, care au incercat sa explice de ce s-a spus ca rezultatele s-au negociat, ca au existat tabere si lupte de interese. Pentru ca orice poveste are mai multe fete, l-am intrebat pe autorul unuia dintre cele mai bune filme post-decembriste care ii e propriul punct de vedere fata de reprosurile ce i se aduc si ambigua situatie in care a ajuns sa fie pus.

Ce crezi ca s-a petrecut (sau e cel mai plauzibil sa se fi petrecut) la concursul CNC-ului?

Nu pot sa-mi dau seama exact, sunt mai multe supozitii. Ce s-a intamplat la concursul CNC a fost un efect nefericit, tarziu, al conferintei de presa de acum un an, de la Prometheus, si al atitudinii mele de atunci incoace. Cred realmente ca a fost o pedepsire, o punere la punct; au avut posibilitatea s-o faca si-au facut-o. Nu cred ca e in discutie proiectul propriu-zis, desi imediat dupa anuntarea rezultatelor a vuit targul ca scenariul e prost. Scenariul nu e prost (o spun cu toate c-o sa mi se replice ca doar e al meu, cum as putea spune ca e slab?), in cea mai fericita situatie ar fi posibil ca juratii sa nu-l fi inteles sau sa nu le fi placut. Dar situatia asta fericita nu exista, de vreme ce ultima nota a proiectelor acceptate a fost 9, iar eu am luat 6,53; intre castigatori si mine e o lista lunga de oameni, potentiali candidati la Ursul de Aur, ca sa nu mai zic de filmele care au primit finantarea, cu 10 pe linie, ca Nicolaescu, si care vor reprezenta cu brio cinematografia romaneasca. Cred ca de la "Marfa si banii" incoace n-am facut decat sa-mi atrag poate nu dusmani, dar in mod sigur antipatii.

Din cauza filmului sau din cauza atitudinii tale?

A amandurora. Pentru unii dintre cei care lucreaza in cinematografie, "Marfa si banii" nu e un film de luat in seama, distorsioneaza cumva imaginea Romaniei si asa mai departe. Toate astea m-au transformat intr-o tinta sigura in cazul unui concurs. Iar faptul c-am obtinut un premiu atat de important n-a contat absolut deloc. Eram la Berlin, dupa ce-am aflat c-am luat Ursul de Aur, si pe de-o parte ma bucuram, pe de alta ma intrebam dac-o sa reusesc sa castig finantarea pentru un proiect la care lucrez de un an.
E foarte penibil pentru mine sa-mi pledez cauza, dar realitatea e ca dupa ce s-au anuntat rezultatele au fost reactii in presa a doua zi, si apoi o tacere de 10 zile, timp in care eu m-am intors din vacanta si, la fel ca toti cei care au pierdut concursul, am incercat sa vad ce se poate face. Si mi-am dat seama ca singurul lucru care-mi ramane de facut e sa depun o contestatie. N-aveam absolut nimic altceva la indemana.

Contestatie pe care a rezolvat-o pana la urma ministrul Theodorescu. Crezi c-a fost vorba, pentru tine, de o derogare de la regulament?

Oricum, n-a facut-o pentru mine, nu ne cunoastem, nu suntem prieteni sau rude. A facut-o, cum a scris si in argumentatie, luand in consideratie palmaresul meu. Nimeni n-a protestat cand acelasi ministru a decis acordarea unor premii de excelenta, mie si lui Catalin Mitulescu, de ce a parut atat de deplasat faptul ca a reparat o greseala a comisiei CNC? Intrebarea care-ar trebui pusa e daca decizia ministrului ajuta ori nu filmul romanesc. Eu cred ca da. De vreme ce legea actuala nu prevede in nici un fel stimularea cinematografiei, mi se pare ca e un precedent fericit. Daca filmul pentru al carui scenariu Nicolaescu a luat 10 va lua nu un premiu, dar o selectie la un festival important, mi s-ar parea normal ca si-n cazul lui sa se ia o astfel de decizie. Cred ca oamenii care si-au demonstrat capacitatea, talentul sau spune-i cum vrei tu, trebuie stimulati. Asa ca sigur ca mi se pare nedrept ca Hanno Hoffer n-a primit proiect, desi filmul lui a luat un premiu la un festival foarte important de scurt-metraj, cel de la Clermond-Ferrand.

De ce n-a facut totusi ministrul Theodorescu si pentru el o exceptie?

Cred ca ar fi trebuit sa i se dea si lui finantarea, dar nu stiu de ce nu s-a intamplat.

S-ar putea ca, totusi, sa nu fi fost vorba in concursul CNC de rea-vointa, ci de lipsa de criterii clare in judecata valorica.

Dupa Revolutie si mai ales in ultimii ani s-a discutat mult despre lipsa scenariilor la noi; si e adevarat, cinematografia romaneasca e lacunara din acest punct de vedere. Dar un scenariu de calitate nu e unul scris dupa un model fix; exista cateva formule, intr-adevar, dar calitatea unui scenariu nu sta in respectarea unei retete, de aici si sarcina foarte dificila a juratilor, care trebuie sa fie racordati la ceea ce se intampla in cinema, sa tina pasul cu ce inseamna scenariul, in teorie si in practica. Or, eu nu cred ca la noi oamenii, in general, sunt pasionati atat de mult de ceea ce fac; au niste repere, foarte discutabile, transante, in functie de care decid viitorul unui film, al unui cineast. E o lipsa pe care ar trebui sa ne-o asumam si sa aplicam un model deja verficat, cum e in Europa modelul francez. Nici asta nu-ti garanteaza foarte multe, dar e singura solutie, pentru ca la nivelul mentalitatilor nu poti interveni direct, acolo schimbarile se vor produce numai in timp si vor depinde de politica culturala. In momentul in care va exista o strategie coerenta in domeniul cinematografiei, si oamenii vor fi nevoiti sa se adapteze. Deocamdata avem alte prioritati politice.

Sistemul asta de sicane i-ar fi putut face pe multi sa vrea sa plece. De ce tii tu atat de mult sa faci film in Romania?

Eu m-am intors din Elvetia ca sa fac film in Romania. Asta e realitatea pe care o cunosc cel mai bine, realitatea din care fac eu parte. Ce sa spun acum, sforaituri nationaliste cum ca-mi iubesc patria? Lumea crede ca dac-am fost plecat patru ani, inseamna ca n-am mancat salam cu soia. Aveam totusi 25 de ani cand m-am dus in Elvetia, in1992, am trait pe pielea mea comunismul, la fel ca toti romanii, pana in '90.

A consemnat Iulia POPOVICI