|
daca intereseaza pe cineva: 'scenariul' dlui sergiu n. pt a primi bani pt filmul '15'... si pt care a primit 10 pe linie de la membrii juriului... si deci o sa-l faca... :love: :sick: :love: :sick:
Conceptie regizorala
Filmul va porni cu doua povestiri, care, aparent nu au nici o legatura. Anul 2004, unBucuresti stralucitor, in pline pregatiri petru sarbatorile Craciunului, pornit la drum cu o a cincea legislatura, avind inca proaspata satisfactia a intrarii Romaniei in NATO (doi aprilei 2002). In jurul orasului occidentalizat cu mult lux si uneori chiar cu gust, au rasarit cartierele de vile ce depasesc ca numar si bogatie orice tara europeana. In acelasi timp, din sursa viguroasa au crescut zecile de cazinouri, marile magazine, bancile superluxoase, hoteluri de cinci stele… dar si mafii ale drogurilor, ale exploatari pedofilei si prostitutie. Mai trebuie sa adaugam copiii canalelor, denumiti aurolaci si bineinteles, ciini vagabonzi.
Toate acestea sunt vazute de o ziarista frantuzoaica, venita sa afle ce s-a intimpat cu tara lui Ceasescu, ultimul dictator ridicol al Europe, dupa cisprezece ani de la acel decembrie 1989, care a pus capat comunismului printr-o revolutie, pentru prima data in lume.
1989. In paralel filmul se preocupa de destinul unor personaje devenite, fara voia lor, victime ale evenimentelor istorice petrecute in ’89 la Constanta, Timisoara, Bucuresti. Revolutia si evenimentele legate de aceasta sunt doar pe planul al doilea. Povestea pe care o urmarim este a unui marinar modest, betiv si mitoman, care doreste sa se casatoreasca cu iubita lui, insarcinata in luna a noua.
Gindesc un film modern, facut cu ritm si agresivitate, sincer, sentimental, dur, dar frumos!
Mai cred ca nimeni nu este in masura ca mine, sa atace un astfel de subiect. Este intr-un fel si un fel de zguduire a constintelor si o datorie pe care o am fata de trei generatii: cea interbelica, cea comunista si cea care a facut revolutia din ’89. De cei de astazi sa se ocupe alti.
Ma voi adresa, ca de obicei, publicului larg, asa cum a fost intodeauna crezul meu. Chiar si filmele inspirate din istorie erau pentru mine o ocazie de a le “impana” cu rezonante atunci actuale. Pentru ca in realitate nu ar trebui sa existe filme istorice sau de actualitate, formule folosite in comunism, ci doar filme realizate la nivelul gindiri prezente.
Dovada sunt filmele mele, indiferent de gen, care dupa treizeci de ani sunt perfect valabile si pentru noile generatii. Acest lucru l-au hotarit tot spectatori. Luati cifrele si faceti comparatii.
Eu cred ca in arta nu putemi fi adeptii ezoterismului.
Semnat: Sergiu Nicolaescu.
|