|
batranul Bertolucci (ce morala impecabila au comunistii) a mizat si el pe sex, un succes comercial garantat. n-a fost sa fie. filmul este, in schimb, un omagiu adus generatiei sale, tineretii “revolutionare” si “protestatare” (portretul lui Mao din casa), vremurilor cand filmul chiar insemna ceva. Berto… refuza tehnicile moderne, filmeaza intr-un limbaj cinematografic curat… placut pentru ochi… aceeasi frumusete formala, de deosebit rafinament din filmele sale anterioare…
zgomotul protestantilor de afara e concurat de icnetul orgiastic din casa. sexul – o modalitate de a cunoaste lumea. cam visatori “practicantii”, ajunsi sa rascoleasca tomberoanele…
dar si cu parintii (labagii ’68, care conduc acum atat de oligofren Europa) nu mi-i rusine. tatal nu este oripilat de ce vede in casa (trupuri goale, istovite de sex s. cl.), ci de faptul ca i-a fost golita o sticla din vinul lui de colectie. mi-a placut. ce mi-ar fi facut oare ai mei???
cateva trucuri marca Bertolucci: sex in trei, stegulete rosii…
refrenul filmului: visatorii vin si pleaca. pana la urma, din toate aceste “revolte” & dramolete ramane Franta – titrele de final curg pe un cantec de Edit Piaf
merita vazut
__________________
"Nu te apleca decat pentru a iubi.
Daca mori, tu continui sa iubesti" - Rene Char
|