[marx]

Iconoplastia lui Tarantino apare in primul rind in felul in care Tarantino zugraveste - ca nimeni altul pina la el - cinele cele de taina din underbelly-ul american, unde Iisus lipseste, dar nu lipsesc nici hotii, nici miracolele. Iconoclasmul sau se manifesta insa in alt loc, pe care ma vad nevoit - cu durere in suflet - sa ti-l semnalez: Tarantino nu remixeaza filmul negru, sa zicem, ceea ce ar constitui o inovatie. Tarantino inventeaza un gen nou: artsy gangster movie (au mai activat pe aici si the overrated Coen Bros, dar comparatia nu este valida). Cind inventezi un gen nou, rasturnind multe din traditiile si topoi filmelor vechi, atunci da, draga doctore, putem vorbi de un iconoclast.

Incepi sa devii clar, dar infertil in concluzii. Cand creezi un gen nou nu inseamna ca rastorni niste cutume, ci adaugi. Fiindca kiar asta face Tarantino.
Iar iconoclasmul, in puterea sensului sau, inseamna o rasturnare de valori. Tarantino nu neaga nimic, ba din contra, omagiaza. Si as putea adauga, infumuseteaza.

PS: Metafora de imagistica Leonardo Da Vinci cu atlasul functional mi se pare second hand, nefericita si, alas, mult prea clinica pentru gustul meu.

Clinic e decat deficitul tau, <atlas> e kiar numele unei vertebre care face parte din scheletul gatului (ca despre asta vorbeam). Si e un amanunt anatomic.

PPS: Cu tristete imi dau seama ca imi esti un sub-adversar (dar asta nu te pune sub mine, relax): Stii, ca atunci cind spun ca tonul meu fata de tine este condescendent, functionind ca lumina si cei zeec sefiroti: descendent.

E o drama pt mine. Promit ca o sa contribui la inflorirea comertului cu batiste.