Originally Posted by marx:
|
Oricum, nuvela lui Cain s-a impregnat f mult in cinematografie, de la neorealismul italian pana la sangvinicul Tarantino (evit sa folosesc stupidul termen "iconoclast" folosit asiduu pe acest forum).
|
Sangvinicul Tarantino si melancolicul Wong Kar-wai, sau cunoasterea lumii dupa Marx neuromantul. Termenul iconoclast nu este stupid , iar cei care stiu sa il
folosesc inteleg si ca este foarte potrivit in cazul lui Tarantino, regizorul iconoclast, unde iconoclast este 1 : one who destroys religious images or opposes their veneration or 2 : one who attacks settled beliefs or institutions. Acum iti fac si putina teorie de film:
The Art Film has become a traditional genre, divisible into two sub-genres, Minimalism and Anti-Structure, each with its own complex of formal conventions of structure and cosmology. Tarantino, un cunoscut anti-structuralist (tributar lui Rashomon; vezi spre deosebire Lynch, un alt iconoclast care challenges head-on cursivitatea cronologica in film) rastoarna si el farfuriile pe care sint ornate secventele, ca intr-un bufet suedez. Our mighty party breaker este un calcator in iconocastroane.