[MinRep]

Mie mi-a placut "Eternal Sunshine of The Spotless Mind".

Bine, e cam overrated de critica americana si sunt convins ca Gondry nu a fost cea mai buna alegere pentru regie, dar parerea mea e ca montajul putea fi gandit altfel.

Povestea, in schimb, mi s-a parut foarte originala, dar un pic lungita prin modul de inlantuire al amintirilor. Ceea ce mi-a placut cu adevarat este ca, din perspectiva mea, aici nu avem de-a face cu o poveste de dragoste, ci, mai mult, cu povestea unui om. Aproape tot filmul se petrece in mintea lui Joel, deci, de aici, toate amintirile sunt prezentate din perspectiva lui. Pana la sfarsit, nu aflam motivul pentru care relatia lor esuaza, nu aflam motivul pentru care Clementine isi sterge memoria (Lacuna - ce nume!), traim aceeasi nedumerire ca si personajul principal si suntem martori la suferinta lui si la dorintele pe care le are (daca ar fi facut aia, daca nu ar fi facut aialalta etc. etc. etc.).

Trist este cel de-al doilea plan al povestii, care-i implica pe Kirsten Dunst si Tom Wilkinson. Despre al doilea nu stiam ca joaca in film (nu am fost atent la distributie) si a fost o surpriza cand a aparut. Amandoi isi interpreteaza rolurile subtil, seducator, fara impulsivitate, in opozitie cu interpretarile lui Carrey si Winslet (ajung si acolo). Mi-a fost doar dor de accentul british al lui Wilkinson din "Gol pusca".

Elijah Wood a fost si el tare de tot! Un rol neobisnuit pentru el (de fpat, fiacare actor a primit un rol neobisnuit aici), in care arata ca are talent si la chestii mai serioase, nu numai "Lord Of The Rings" (no offence)...

Si, fiindca eu consider ca filmul asta a supravietuit prin actorii care dau viata personajele, am ajuns la Jim Carrey si Kate Winslet. Din start spun ca ea isi juca rolul mai bine. Cand a aparut, a fost o surpriza totala si nu mi-a venit sa cred ca ea incerca sa joace pe langa DiCaprio in "Titanic". Dar nici Carrey nu este chiar mai prejos. Deocamdata, este cel mai bun rol al sau si reuseste sa traca printr-o gama diversa de tehnici de interpretare. Nu lipsesc nici strambaturile ocazionale, dar care aici au mai mult decat efectul comic (vezi scena cand se intinde pe covor cu sos pe gat, in care el incearca, oarecum disperat, sa salveze relatia), nu lipseste nici schimbare vocii (scena de la cinema), dar personajul este unitar, iar Carrey reuseste sa-l aduca intr-un contur bine definit. Pentru ca, asa cum am spus mai sus, el este cel despre care aflam cele mai multe - totul...


Si muzica a fost interesanta... Despre partile negative nu mai comentez...