|
Background mitologic:
Achilles era fiul zeiþei Thetis ºi al muritorului Peleus. Atunci când s-a nãscut, Achilles a fost cufundat în întregime de cãtre mama sa în apele Styxului, pentru a deveni invulnerabil. I-a rãmas afarã doar cãlcâiul de care-l þinea Thetis. Copil fiind, el a fost încredinþat centaurului Chiron, care l-a crescut pe muntele Pelion. Ulterior, pentru a-l împiedica sã participe la rãzboiul troian - unde ºtia cã-ºi va gãsi moartea, aºa cum prorocise Calchas, ºi încercând sã zãdãrniceascã împlinirea destinului - Thetis ºi-a trimis fiul la curtea lui Lycomedes, regele dolopilor, care l-a þinut ascuns, deghizat în veºminte femeieºti, printre fiicele lui. Una dintre ele, Deidamia, i-a nãscut lui Achilles un fiu, pe Neoptolemus (sau Pyrrhus).
Între timp însã grecii pregãteau rãzboiul împotriva Troiei. La chemarea lui Odysseus, Achilles se alãturã armatelor greceºti, în fruntea mirmidonilor. La despãrþire, o datã cu plecarea flotei din Aulis, Thetis îi dãruieºte lui Achilles armele divine fãurite de Hephaestus(scutul) ºi caii lui Poseidon. În luptele care se desfãºoarã sub zidurile cetãþii, vitejia, curajul ºi îndrãzneala lui Achilles devin legendare. Aºa se scurg nouã ani. Într-al zecelea, certându-se cu Agamemnon din pricina unei sclave - Briseis, care-i fusese luatã de cãtre cel dintâi - Achilles refuzã sã mai lupte ºi se retrage în cortul sãu. Numai moartea bunului sãu prieten Patroclus îl determinã sã reintre în luptã (Patroclus ii ceruse îngãduinþa lui Achilles sã lupte în locul lui în fruntea mirmidonilor).
|