[zizi]

Eu unul am apucat sa vad doar "mystic river" si "pianistul" din lista de filme neoclasice a lui ALS. Daca despre "pianistul" nu am prea multe de spus, mi-ar placea sa vad multe filme post-moderne in care cam singurul erou "pozitiv" din film (violat la 12 ani si reusind sa scape un pusti din ghearele unui pedofil) este omorat de catre un fost prieten din copilarie sub falsa acuzatie de pedofilie. Desi nu sunt total de acord cu ceea ce scrie, un anume domn Voinescu ce publica la aceeasi revista culturala ca si ALS remarca de curand pericolul "gandirii slabe" introdusa pe piata ideilor de postmodernisti. De la "gandirea slaba" la filmul facut "a la legere" drumul nu pare asa de lung, oricat s-ar incerca mascarea lipsei de consistenta prin scuze de genul "noi inovam, deci suntem mai buni". Arta filmului nu ar trebui sa se transforme intr-o competitie tehnicista in care cine face filme cat mai "fara-capat-fara-sfarsit-cu-cat-mai-multe-prelucrari-digitale" sa castige, un fel de joc cu margele de sticla, ci ar trebui sa ne ajute sa intelegem cat mai mult timpul si lumea in care traim (asa cum treicento-ul italian s-a nascut din dorinta de a face cunoscuta Biblia prin imagini majoritatii analfabete). De exemplu, discursul din final al Laurei Linney cred ca m-a facut sa inteleg cum milioane de telespectatori americani pot fi convinsi sa creada ca asasinatele comise in Iraq sunt pana la urma ceva bun, din moment ce "tatal trebuie sa aiba grija de familia lui, el ia mereu cele mai bune decizii".

in primul rand, aceste filme NU SUNT postmoderniste. n-a zis nimeni asta. era vorba, de fapt, despre faptul ca, in perioada post-modernista in care ne aflam, unde este permis aproape orice, din punct de vedere stilistic, au aparut niste filme facute simplu(ca limbaj cinematografic), pe care le-am putea denumi si neoclasice.