superb articolul! stiu ca gorzo tot lucra de zor la el - era incommunicado
asta e, a iesit ceva excelent.
unde - totusi - nu ma convinge este - evident - in chestiunea 'lord of the rings'; adica,
sigur ca lotr este 'directia melies' - dar eu nu ma refeream in eseul meu la categoria estetica (if any...) in care se incadreaza lotr, ci la perceptia filmului! or, aici, nu cred ca exista doua directii, ci una singura: impresionabilitatea spectatorului.
gorzo are dreptate ca lotr il uluieste si pe spectatorul sofisticat (grizat de ist. torentiala a filmului), dar asta nu face decit sa confirme ce ziceam: il infantilizeaza, readucindu-l la 'stage one': wonder!
intr-adevar, este 'sa vezi & sa nu crezi', dar pasul urmmator ramine - totusi - cel al lui 'vezi, deci crezi'; altminteri, nu exista cinema...
acestea fiind spuse, oricit de maltratat am fost de lotr, recunosc spasit ca este - ca cinema - superior 'patiMELor'; adica e - pur si simplu - cinema. filmul lui mel nu este: este substitut. vehicul (indiferent de suport) pt credinta. & tine de acele 'mitologii obiective' de care aminteam in articolul mentionat de gorzo. de aceea a devenit - & era normal sa devina - fenomen de masa...
oamenii (simpli & sofisticati - dar nesofisticati cinematografic!) il vad si cred c-au asistat la 'ultimele 12 ore din viata lui i. chr :?